Oportunitati de afaceri - Realizare de programe pentru calculator (soft)

Domeniul IT este în plină expansiune pe piaţa românească, iar în cadrul acesteia cea mai mare pondere o înregistrează firmele de soft. La sfârşitului anului 2001, în România funcţionau aproximativ 5.600 de societăţi în domeniul IT (dintre care aproape 40% în Bucureşti şi încă 20% în patru mari oraşe: Cluj Napoca, Braşov, Timişoara şi Iaşi).
În ultimii ani, produsele soft cu licenţă “Made in Romania” au început să fie extrem de căutate pe piaţa S.U.A. şi pe cea a Uniunii Europene, exporturile unor astfel de servicii crescând vertiginos de la un an la altul (ritm de creştere de 75% pe an).

Cele mai importante servicii în acest domeniu vizează: consultanţă, proiectare, implementare, service, mentenanţă, outsourcing –realizarea de aplicaţii soft la comandă- destinate în principal pieţei externe.

Clienţii
Clienţii pot fi mase largi de populaţie sau firme din diverse domenii - în cazul în care se produc programe, care se comercializează în nume propriu - fie un singur client sau companie, dacă se merge pe varianta realizării de proiecte la comandă. Opţiunea pentru una sau alte dintre variante trebuie să se bazeze pe analiza unui ansamblu de factori, printre care: tipul de produs, concurenţa, tehnologia necesară, canalele de distribuţie şi logistica disponibilă, resursele existente, personalul implicat şi multe altele.

Concurenţa
Piaţa producătorilor de programe pentru calculator începe cu marile firme (unele având cifre de afaceri anuale de ordinul a milioane de dolari), continuă cu o serie de întreprinderi mijlocii şi ajunge la acele întreprinderi mici sau persoane fizice care realizează în general soft la comandă pentru anumiţi clienţi.

Aceştia din urmă lucrează de multe ori fără acte, contribuind la menţinerea la cote înalte a “pirateriei
software”, pe care autorităţile încearcă de multă vreme să o diminueze. Mai mult, aceşti producători generează o concurenţă neloială, datorită faptului că neînregistrarea activităţii în scuteşte de plata taxelor, impozitelor etc, ceea ce le reduce cu mult costurile de producţie şi implicit preţul de vânzare practicat.
Astfel, numeroşi cumpărători se îndreaptă către aceştia datorită avantajelor de ordin financiar, fără a acorda o importanţă deosebită celorlalte aspecte legate de calitatea produsului, siguranţă, garanţie, service etc.

Promovarea
În etapa iniţială, trebuie elaborată o strategie de marketing care să prevadă o politică de promovare agresivă, adresată tuturor acelor firme susceptibile de a deveni clienţi şi de a achiziţiona programele realizate.
Fiind vorba de un “jucător” nou pe piaţă şi ca atare necunoscut, se recomandă ca accentul să fie pus pe avantajele comparative ale noului produs în raport cu cele similare sau asemănătoare existente la momentul respectiv. Baze de date cu potenţiali clienţi pot fi acele publicaţii care listează firme, organizaţii, instituţii pe domenii de activitate (gen Pagini Aurii), Camerele de Comerţ şi Industrie, diverşi parteneri de afaceri existenţi. Urmează contactarea acestora şi prezentarea ofertei într-o formă cât mai profesională.
De asemenea se poate recurge şi la anunţuri în presă, relativ ieftine şi care pot genera rezultate deosebite, în condiţiile în care sunt direcţionate către segmentul-ţintă.

În cazul în care programele realizate sunt adresate preponderent persoanelor fizice şi sunt distribuite direct acestora, promovarea trebuie să aibă o adresabilitate cât mai largă şi un mesaj cât mai clar pentru a convinge diverse categorii de potenţiali cumpărători.

Pe măsura trecerii timpului, a măririi volumului activităţii şi/sau a diversificării ofertei, se poate trece la o politică de promovare mai complexă, adaptată nevoilor specifice ale firmei la momentul respectiv.

Costurile de început
Cheltuielile necesare demarării unei asemenea afaceri sunt reduse, ceea ce determină mulţi tineri să pornească în acest domeniu.
Practic, acestea se rezumă la costurile de înfiinţare a societăţii (circa 300 € pentru un SRL, mult mai reduse pentru persoane fizice sau asociaţii familiale), asigurarea unei locaţii în rarele situaţii în care sediul nu se suprapune cu domiciliul, asigurarea echipamentelor, perifericelor, programelor necesare pentru desfăşurarea activităţii.

Pregătire şi calificare
Faţă de alte domenii, unde nu sunt întotdeauna necesari cei mai buni specialişti, în ceea ce priveşte producţia de soft, componenta umană este esenţială.
De aceea un bun programator este plătit foarte bine, apreciindu-se că în acest domeniu salariile personalului (împreună cu taxele aferente) se apropie de 90% din totalul cheltuielilor de functionare ale firmei.

Cadrul legal
În ceea ce priveşte forma de organizare, realizarea de programe (softuri) pentru calculator poate fi practicată fie de către societăţi comerciale, fie de către persoane fizice individuale sau asociaţii familiale.

Există mai multe acte normative care guvernează această activitate:
Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) nr. 5 din 2000, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind administrarea Registrului
Programelor pentru Calculator (RPC). Prin această decizie, persoanele sau firmele care realizează programe pentru calculator sunt obligate să se înscrie în RPC şi să furnizeze către ORDA diverse documente, pentru fiecare program produs. Ulterior,
ORDA eliberează un certificat de înscriere în RPC pentru activitatea de producere de programe de calculator.
Legea nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Există în Lege un capitol (cap.9) care se referă exclusiv la programe de calculator şi în mod special la protecţia drepturilor de autor în acest domeniu.
Ordonanţa Guvernului nr. 124 din 2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor de calculator, modificată prin Legea nr. 213 din 2002.
Hotărârea Guvernului nr. 910 din 2001 privind diferenţierea tarifelor percepute pentru înscrierea în Registrul Naţional al Fonogramelor şi în Registrul Programelor pentru Calculator.
Ordinul nr. 132/76/352 din 2002 privind încadrarea în activitatea de de creaţie de programe de calculator, potrivit căruia angajaţii agenţilor economici al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe venit, în condiţiile realizării anumitor rezultate.

Clasificatorul CAEN prevede încadrarea acestei activităţi în clasa 7221 – Editare de programe.

Detalii ale afacerii si documentatia completa in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de afaceri - Birou de traduceri

Majoritatea birourilor de traduceri care funcţionează în România oferă servicii complexe, în sensul că dispun de traducători specializaţi în numeroase limbi străine, începând cu cele de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă) şi terminând cu cele foarte rar utilizate.
Pentru a putea oferi clienţilor servicii cât mai complexe, multe birouri de traduceri se asociază cu notariate (eventual având punctul de lucru în imediata apropiere sau chiar în aceeaşi incintă cu firma de traduceri), notariatul asigurând legalizarea documentelor traduse. În acest caz, clienţilor le este înmânată traducerea tipărită, dar există şi varianta imprimării acesteia şi pe alte suporturi (dischetă, CD).
Multe birouri de traduceri oferă, pe lângă activitatea de bază, servicii complementare, dintre care se pot enumera: consultanţă de specialitate, legare/îndosariere, scanare, preluarea – predarea materialelor la sediul/domiciliul beneficiarului. În funcţie de strategia firmei, aceste servicii pot fi taxate suplimentar sau pot intra în preţul prestaţiei de bază.

Din punct de vedere geografic, piaţa firmelor de traduceri se concentrează în marile oraşe, unde există suficienţi clienţi pentru a putea genera rentabilitate în activitatea respectivei societăţi. Localităţile cu o populaţie redusă şi mai ales cele cu activitate economică slabă nu reprezintă medii propice pentru plasarea afacerii.

Clienţii
Clienţii sunt atât societăţi comerciale, cât şi persoane fizice. Firmele apelează de cele mai multe ori la asemenea birouri pentru traduceri de contracte comerciale între parteneri din ţări diferite, corespondenţă comercială, oferte, manuale conţinând instrucţiuni de utilizare a unor produse, acte contabile.
Persoanele fizice traduc cel mai des diplome de studii, certificate de naştere/căsătorie, lucrări, articole, contracte de muncă, fişe medicale, programe analitice din facultate, recomandări, adeverinţe, acestea din urmă pentru emigrare sau pentru studii în străinătate.

Concurenţa
În ultimul timp, cu precădere în Bucureşti, dar şi în alte mari oraşe, concurenţa a devenit deosebit de acerbă în acest domeniu, iar diferenţierea se face în funcţie de calitatea şi diversitatea serviciilor oferite. De multe ori nivelul tarifelor
practicate cântăreşte mult în alegerea uneia sau alteia dintre firme. În general, cu niveluri medii ale tarifelor se asigură o rată a profitului net în cifra de afaceri de circa 25-30%.

Pe piaţă există, pe de o parte, câteva firme mari, acoperind o gamă foarte variată de servicii de acest profil, iar pe de altă parte există un număr mare de persoane fizice autorizate, care desfăsoară activităţi la scară mult mai redusă. De multe ori, promovarea este cea care înclină balanţa în favoarea uneia sau alteia dintre firme.

Promovarea
Promovarea nu trebuie îndreptată, cum se întâmplă în cazul altor afaceri, către un grup-ţintă foarte strict limitat, ci poate să aibă o arie de acoperire mai largă. Localizarea geografică nu mai are o importanţă la fel de mare în acest caz: o firmă care se remarcă prin calitatea şi acurateţea traducerilor devine cunoscută şi poate fi solicitată de clienţi din diverse zone, chiar şi din alte localităţi (mai ales în contextul actual, în care Internetul a căpătat o deosebită amploare, primirea comenzilor, a textelor de tradus, se poate face prin intermediul poştei electronice).
Admiţând că pentru o astfel de firmă publicitatea TV – de exemplu – solicită un efort financiar mult prea mare (s-ar ajunge în situaţia în care un sigur spot publicitar să depăşească suma tuturor celorlate cheltuieli), putem considera presa scrisă şi Internetul ca fiind cele mai bune căi de promovare a unei asemenea firme, prin prisma raportului dintre eficienţă şi cost.

Costurile de început
Cu siguranţă costurile de demarare ale unei astfel de afaceri sunt dintre cele mai mici. Ele se rezumă la taxele de înfiinţare a societăţii (circa 300 €), cumpărarea sau închirierea biroului (deşi, în ultima instanţă, se poate începe lucrând acasă), achiziţionarea aparaturii de birou necesare (unul sau mai multe calculatoare – nu neapărat dintre cele mai performante - în funcţie de volumul previzionat al activităţii, telefon, fax, copiator etc.), achiziţionarea unor dicţionare (inclusiv specializate în anumite domenii: comercial, juridic, tehnic).
Cu excepţia situaţiei în care se optează pentru cumpărarea unui sediu/birou, se estimează că o investiţie de 2000 - 3000 € este suficientă pentru asigurarea strictului necesar în faza de lansare a afacerii.

Pregătire şi calificare
Fiecare traducător din cadrul unui astfel de birou trebuie să deţină un certificat de traducător emis de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Justiţiei, care se atribuie fie pe bază de diplomă de studii (în cazul absolvenţilor unei facultăţi autorizate de limbi străine), fie în urma promovării unui examen. De asemenea este necesară înregistrarea traducătorului la Administraţia Financiară.
În general firmele de traduceri au angajaţi permanenţi pentru traducerile din/în limbile de circulaţie internaţională şi colaborează cu traducători specializaţi în limbile mai puţin folosite, la care apelează în situaţiile speciale în care primesc astfel de solicitări.

Cadrul legal
O formă juridică extrem de uzitată de către traducători o reprezintă persoana fizică autorizată (PFA). Cele mai răspândite rămân însă şi în acest caz SRL-urile.
Activitatea traducătorilor autorizaţi este guvernată de următoarele acte normative: 1. Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din10 noiembrie 1997; 2. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 462/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 442 din 20 noiembrie 1998.

Informaţii suplimentare

Oportunitati de afaceri - Centru de consiliere profesională şi planificare a carierei

În domeniul consilierii şi orientării profesionale, oferta este într-o creştere accentuată, pe măsură ce se înfiinţează noi societăţi şi ONG-uri cu acest profil, iar altele deja existente îşi extind sfera de acoperire, incluzând şi acest domeniu. Cererea este şi ea în creştere, dar ritmul este mai lent decât în cazul ofertei.
Serviciile pe care le oferă un astfel de centru au în vedere următoarele componente: informare (date cu privire la posibilităţile de angajare în funcţie de studii, calificări, aptitudini psihoprofesionale; prezentarea ofertelor existente pe piaţa muncii); consiliere (ajutor în întocmirea unui Curriculum Vitae (CV), în elaborarea unei scrisori de prezentare; consiliere individuală şi de grup pentru luarea unei decizii corecte privind cariera şi alegerea unui loc de muncă); planificarea carierei (orientare şi reorientare profesională); dezvoltarea carierei (consiliere pentru accederea la oportunităţi de studii, informarea cu privire la cursurile de formare şi perfecţionare în diverse domenii); eventual plasarea forţei de muncă (în cazul în care instituţia se adresează şi firmelor care fac angajări, în această situaţie extinzându-şi atribuţiile şi devenind şi un gen de intermediar pe piaţa forţei de muncă).

Clienţii
Beneficiarii sunt în primul rând persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă, în special proaspeţii absolvenţi ai unor forme de învăţământ, şomerii în căutarea unei slujbe sau cei care intenţionează să-şi schimbe locul de muncă sau profesia.
Suplimentar, clienţi pot deveni şi anumite firme care caută să angajeze personal şi care pot apela la o asemenea agenţie. Cu acceptul beneficiarilor din prima categorie (cei care caută un loc de muncă) se poate forma o bază de date, din care firmele interesate să poată alege angajatul potrivit. De asemenea, este indicată construirea unui sistem de evaluare şi verificare a aptitudinilor pentru ca, la solicitarea angajatorilor, candidaţii să poată fi testaţi.

Concurenţa
Sistemul de consiliere şi orientare profesională se află la intersecţia sferelor de activitate a trei ministere:
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
În cadrul acestor ministere funcţionează diverse direcţii, departamente, birouri etc. care au atribuţii în acest sens.
În afară de acestea, există o serie de instituţii, ONG-uri care îşi desfăşoară acitivitatea în domeniul consilierii şi planificării carierei.
Segmentul de beneficiari cărora li se adresează aceste instituţii variază foarte mult, unele începând cu elevii de liceu sau chiar din clasele gimnaziale, altele ocupându-se cu precădere de şomeri, mulţi dintre aceştia cu vârste destul de avansate.

Promovarea
Politica de promovare adoptată trebuie să vizeze segmentele-ţintă menţionate la secţiunea “Clienţi”. De aceea, se poate alege promovarea prin intermediul publicaţiilor care se ocupă de piaţa muncii, a celor adresate tineretului, dar şi în rubricile specializate în cereri/oferte de muncă. Se poate apela de asemenea la Internet, care este un mediu de comunicare extrem de popular în rândul tinerilor şi a cărui acoperire creşte într-un ritm accelerat. De asemenea, se poate opta pentru promovarea pe posturile de radio, care se bucură şi ele de succes printre tineri.
În fine, se pot combina metodele enumerate mai sus, în funcţie de segmentul de beneficiari ales şi de bugetul alocat pentru această componentă.

Costurile de început
Nefiind o activitate care presupune utilizarea de instalaţii, echipamente, maşini etc., costurile iniţiale sunt relativ reduse. Principalele direcţii înspre care se îndreaptă cheltuielile în faza încipientă sunt: înregistrarea legală a organizaţiei, locaţia (obţinerea şi amenajarea sediului), logistica (computere, telefon, fax, copiator, alte echipamente de birou), consumabile
şi, nu în ultimul rând, personal. Este vorba despre cheltuielile ocazionate de recrutarea-selecţia angajaţilor şi de acoperirea salariilor şi taxelor aferente pe primele câteva luni de funcţionare.
Este esenţial ca personalul să fie de calitate, pentru că într-o asemenea activitate resursa umană este probabil cea mai importantă.

Pregătire şi calificare
Este recomandat ca personalul implicat în această activitate să fi absolvit o formă de învăţământ superior într-unul din domeniile: psihologie, sociologie, pedagogic etc. şi să beneficieze de experienţă în lucrul cu tinerii, care reprezintă “grosul” beneficiarilor.
Detalii complete ale afacerii, planul de afaceri si documentatia aferenta le gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Magazin de papetărie-birotică

În contextul creşterii economice preconizate pentru anii următori, cererea pentru acest gen de produse ar urma să înregistreze o traiectorie ascendentă. Comportamentul consumatorului spune că pe măsură ce veniturile populaţiei vor spori, o parte importantă a acestora vor fi direcţionate către satisfacerea nevoilor secundare şi terţiare, la a căror satisfacere contribuie şi produsele din această categorie.
La rândul ei, oferta în domeniu este deosebit de bogată şi variată, acoperind într-o mare măsură necesităţile actuale ale consumatorilor. De aceea, pătrunderea pe această piaţă nu este deloc simplă, un nou “jucător” având nevoie de un avantaj competitiv important pentru a se putea impune în condiţiile în care relaţiile de piaţă sunt deja, în mare măsură, stabilite şi funcţionale.

Gama de produse este foarte cuprinzătoare şi are o permanentă tendinţă de specializare şi diversificare, pe măsura îmbunătăţirii proceselor de fabricaţie şi a apariţiei unor noi soluţii tehnice. În mod tradiţional, în această grupă de produse se includ următoarele: hârtie şi produse din hârtie, articole pentru laminare şi îndosariere, articole pentru organizare şi arhivare, produse pentru ambalat şi marcat, instrumente de scris şi corectat, articole pentru desen (tehnic), rechizite şcolare, accesorii pentru birou. În ultimul timp, din oferta magazinelor de acest gen au început să facă parte produse cum sunt: sisteme de calcul, componente, imprimante, soft-uri (programe pentru calculatoare), accesorii şi consumabile pentru calculatoare.

Clienţii
Tipul de clienţi variază în funcţie de tipul de magazin şi de gama serviciilor care se comercializează în unitatea respectivă. Astfel, cumpărătorii pot fi preponderent persoane fizice sau firme.
Printre produsele cumpărate cu precădere de persoane fizice se numără articolele de papetărie, rechizitele şcolare etc. Instituţiile achiziţionează în special articole şi consumabile de birou, sisteme de
calcul şi accesorii (dacă în oferta magazinului intră şi această categorie de produse).

Concurenţa
Agenţii economici care comercializează acest gen de articole au tendinţa de specializare, axându-se fie pe distribuţie, fie pe vânzarea prin magazine specializate. Astfel, s-a creat un circuit pe care îl urmează produsele din momentul în care sunt fabricate sau importate şi până când ajung la consumatorul final. Acest circuit cuprinde mai multe etape şi mai mulţi agenţi economici implicaţi în derularea sa.

Pe de o parte există producătorii şi importatorii. Unii dintre aceştia aleg să-şi distribuie produsele respective prin reţele proprii de magazine sau agenţi de vânzări. Alţii, dimpotrivă, se concentrează exclusiv pe aspectele legate de producţie şi apelează la revânzători pentru a asigura procesul de desfacere a mărfii.
Urmează distribuitorii en-gros care, de cele mai multe ori, constituie elementul de legătură dintre producători sau importatori, pe de o parte şi detailişti sau consumatorii finali, pe de altă parte.
Ultima “verigă” în acest lanţ îl constituie magazinele care vând en-detail, exclusiv consumatorilor finali, care fac obiectul prezentului “profil”.

Există deja unele firme care au dobândit o poziţie foarte bună pe piaţă vizând activitatea de import / distribuţie / en-detail, pentru una sau mai multe categorii de produse. Unele dintre acestea şi-au construit lanţuri de magazine şi/sau puncte de lucru, fie că sunt amplasate în acelaşi oraş sau în localităţi diferite, pentru a eficientiza vânzările şi a-şi spori profiturile.

De asemenea, au apărut şi primele firme care au pus la punct “magazine virtuale”, cu vânzare on-line, dar acest gen de activitate este încă în faza de pionierat în România, iar rezultatele nu sunt, cel puţin deocamdată, spectaculoase.


Promovarea
Dacă în cazul firmelor de distribuţie o promovare eficientă o reprezintă Internetul (ele se adresează cu precădere firmelor, iar marea majoritate a acestora dispun de acces la Internet), în cazul magazinelor, reclama stradală (mai cu seamă în apriopierea locului unde se găseşte magazinul) este cea mai recomandată. Însuşi aspectul general al magazinului are o influenţă deosebită în atragerea sau îndepărtarea potenţialilor cumpători şi în crearea unei prime impresii a acestora în legătură cu unitatea comercială. În plus, dacă este vorba de un magazin de dimensiuni mari şi care să justifice cheltuieli promoţionale mai ridicate, se poate apela la anunţuri în presa scrisă şi la reclamă pe posturile de radio.

Costurile de început
Costurile cele mai importante pentru început sunt cele necesare obţinerii spaţiului (cumpărare/închiriere), mobilării şi decorării acestuia. Trebuie ţinut cont de faptul că amplasarea magazinului trebuie să asigure un grad de accesibilitate ridicat sau ceea ce se numeşte “un vad comercial bun”. Închirierea unui spaţiu comercial situat într-o zonă centrală a unui mare oraş costă de regulă peste 10 Euro/mp., ajungând chiar la valori mult mai mari în Bucureşti. Cu atât mai mult cumpărarea spaţiului presupune o investiţie însemnată şi este o decizie de o importanţă deosebită, care poate avea efecte, pozitive sau negative, pe termen lung.
De asemenea, trebuie prevăzute cheltuielile necesare salarizării personalului, plăţii furnizorilor diverselor utilităţi (energie electrică şi termică, telefonie etc.) sau achiziţionării mărfurilor ce urmează a fi comercializate (capital de lucru pentru perioada iniţială, de regulă 3-6 luni). Suma este direct proporţională cu volumul previzionat al activităţii.
Se adaugă şi cheltuielile de înfiinţare a societăţii (care pot fi aproximate la maximum 300 Euro, în cazul în care nu se apelează la intermediari).

Pregătire şi calificare
Personalul de vânzare nu are nevoie de o pregatire de specialitate, dar trebuie să posede minime cunoştinţe în domeniu, pentru a putea da explicaţii în cunoştinţă de cauză în situaţia în care clientul le solicită.

Dacă magazinul comercializează computere sau alte echipamente care înglobează o tehnologie avansată, este recomandabil ca personalul care vinde aceste produse să dispună de o pregătire / calificare în domeniu.

Cadrul legal
Nu există legi speciale care să restricţioneze această activitate. Ea se supune tuturor legilor comerciale în vigoare, dar fără restricţii suplimentare.
Trebuie obţinute autorizaţiile obligatorii pentru orice societate (autorizatia de funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, autorizarea sanitară, autorizarea funcţionării din punct de vedere sanitar veterinar, autorizarea din punct de vedere al protecţiei mediului şi autorizarea din punct de vedere al protecţiei muncii).

În ceea ce priveşte forma de înregistrare recomandabilă, aceasta este societatea cu răspundere limitată (S.R.L.).
Date concrete, plan de afaceri si documentatie gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oporetunitati de afaceri - Transport interurban de persoane

Dintotdeauna transportul a fost o necesitate umană de bază şi o sursă importantă de câştig pentru cei care s-au ocupat de organizarea acestei activităţi. În România, transportul de persoane între localităţi se poate face pe cale feroviară sau rutieră (exceptând distanţele lungi care pot fi străbătute pe calea aerului, dar în cele ce urmează nu ne vom referi la acestea, şi nici la drumurile parcurse cu ajutorul autoturismelor proprietate personală).
Diferenţierea pe care oamenii o fac între aceste modalităţi de călătorie are la bază criterii cum ar fi: rapiditatea, confortul, siguranţa, serviciile asigurate pe parcursul călătoriei şi, nu în ultimul rând, preţul pe care trebuie să-l plătească.
Mai ales în contextul economiei actuale, în care mobilitatea forţei de muncă (atât între diferite ramuri de activitate, cât şi în plan geografic) înregistrează creşteri semnificative, transportul interurban de persoane capătă o importanţă deosebită.
Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul 2001 numărul de pasageri care au apelat la transporturile rutiere interurbane şi internaţionale a fost de peste 200 milioane, dar tendinţa faţă de anul precedent este una descendentă. S-au utilizat peste 3000 de autobuze şi microbuze.

Clienţii
Clientela se împarte în două mari categorii: persoane care fac naveta zilnic, săptămânal sau la diferite intervale de timp (aceştia au cea mai mare pondere) şi turiştii.
În general ei se înscriu în grupa celor cu venituri medii şi mici, deoarece persoanele cu posibilităţi financiare superioare preferă să călătorească cu avionul, cu trenul de mare viteză (Intercity) sau cu maşina personală.
Pentru ca clienţii să poată beneficia de cele mai bune condiţii, trebuie să se aibă în vedere construirea unei (mini) autogări, care să beneficieze de spaţii de aşteptare suficiente şi confortabile.

Concurenţa
În prezent pe piaţa transporturilor interurbane de persoane operează aproape 2000 de firme, dintre

care peste 500 realizează şi transporturi în afara graniţelor ţării.
Pe lângă acestea, trebuie avută în vedere, după cum am mai precizat, concurenţa pe care o constituie transportul feroviar. Totuşi, în ultimul timp, multe persoane au început să se orienteze către transportul rutier, mai ales datorită raportului bun între calitatea serviciilor şi preţul care trebuie plătit.

Promovarea
Aceasta poate consta în anunţuri în presa scrisă sau la posturile de radio, dar şi în afişe lipite în gări sau autogări, spre exemplu, unde mesajul poate ajunge direct la clienţi. Promovarea trebuie îndreptată strict către acele categorii de persoane care s-ar putea constitui în viitori clienţi şi nu adresată publicului larg.

Costurile de început
Cu siguranţă, cea mai importantă componentă a costurilor în perioada iniţială o reprezintă achiziţionarea mijloacelor de transport.
Acestea pot fi cumpărate de noi sau second-hand.
După posibilităţi, se poate opta pentru o activitate restrânsă (transportul între două localităţi învecinate, transportul unor grupuri mici de elevi la/de la şcoală etc.) care presupune o investiţie, dar şi venituri mai mici în faza incipientă, sau pentru o activitate amplă (rute de transport variate – inclusiv internaţionale -, autocare de mare capacitate, condiţii deosebite), ceea ce înseamnă un efort investiţional deosebit, dar şi perspectiva unor încasări şi, implicit, a unor beneficii considerabile.
Un microbuz de 8+1 locuri, fabricaţie 1985, costă între 4000 si 5000 EURO, iar unul de 15+1 locuri, mai nou (1999) poate depăşi 20.000 sau chiar 30.000 EURO.
Autocarele sunt şi mai scumpe. Dacă ne referim la cele produse, de exemplu, între 1993 şi 1996, preturile acestora variază între 50.000 şi 80.000 EURO (cele de 49+1+1 locuri) şi cresc proporţional în cazul celor supraetajate (79+1+1 locuri). E adevărat că se pot găsi şi autocare de 50 locuri la preţuri sub 10.000 EURO, dar acestea au 15-20 ani vechime şi un grad de uzură corespunzător.

Preţurile pentru maşinile noi sunt mult mai mari, ceea ce face foarte dificilă construirea unui (mini)parc auto din maşini noi.

Pregătire şi calificare
Pentru a putea desfăşura activităţi de transport rutier public, operatorii trebuie să posede o licenţă, care se acordă în funcţie de îndeplinirea unor criterii ce vizează onorabilitatea, competenţa profesională, capacitatea financiară şi baza tehnico-materială.
Detalii, datele si planul complet al afacerii gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de afaceri - Spalatorie auto

Piaţa
Evoluţia pieţei în acest domeniu trebuie corelată cu tendinţele de pe piaţa autoturismelor. Aceste tendinţe sunt ascendente, înregistrându-se creşteri de la an la an în ceea ce priveşte numărul autovehiculelor vândute în ţara noastră (circa 20% în 2002 faţă de 2001, după evidenţele până în luna iulie, inclusiv). Această evoluţie pozitivă se datorează creşterii accentuate a numărului de autovehicule importate, mai ales ca urmare a variantei de achiziţionare a acestora în sistem leasing.
În consecinţă şi numărul spălătoriilor pentru maşini a crescut. La fel de adevărat este însă că multe dintre acestea au avut o durată de viaţă redusă, datorită unei planificări defectuoase, care nu a corespuns realităţii. De aceea apare necesitatea dimensionării cât mai realiste a cererii prezente şi viitoare, pentru a nu exista surprize neplăcute determinate de supraaprecierea acesteia.

Clienţii
Din punctul de vedere al posibilităţilor financiare, clienţii care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu venituri medii sau superioare, în primul rând pentru faptul că deţin autoturisme, iar în al doilea rând pentru că sunt dispuşi să plătească pentru o treabă pe care ar putea să o facă ei înşişi.
În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor, trebuie precizat că cererea are o importantă componentă geografică (în sensul că o persoană cu domiciliul în Constanţa nu va apela niciodată la o spălătorie auto din Baia Mare sau viceversa, cu excepţia poate a situaţiei în care respectivul se află întâmplător în cealaltă localitate).

Concurenţa
Dacă acceptăm limitarea concurenţei în plan geografic, rezultă că orice firmă trebuie să se compare în primul rând cu societăţile de acelaşi profil, localizate în imediata apropiere. Analiza comparativă urmează să vizeze dotările şi capacităţile existente, gama de servicii, nivelul tarifelor etc. În funcţie de aceste elemente se pot lua măsurile care se impun pentru obţinerea unei cote de piaţă cât mai bune pe plan local.

O concurenţă puternică este exercitată şi de majoritatea benzinăriilor, care oferă serviciul de spălătorie auto, fie integral (exterior, interior, motor) prin intermediul unor unităţi specializate, fie se limitează la spălatul şi curăţatul parbrizelor.
O componentă aparte a concurenţei, dar care nu poate fi trecută cu vederea, o constituie acele persoane care spală maşini în schimbul unor sume foarte mici de bani şi chiar spălătorii de parbrize care pot fi întălniţi în multe dintre intersecţii.

Promovarea
O metodă eficientă de promovare pentru toate unităţile care prin produsele sau serviciile lor se adresează conducătorilor auto – implicit şi în cazul spălătoriilor auto – constă în avertizarea prin intermediul indicatoarelor plasate pe drumurile publice, care atrag atenţia potenţialilor clienţi.
În cazul în care bugetul pentru publicitate permite, se poate opta pentru promovarea în paginile unei reviste cu profil auto, sau în emisiuni de acelaşi gen la radio / TV, mult mai costisitoare, dar şi cu un impact deosebit în rândul potenţialilor clienţi. O altă variantă (mult mai rar utilizată) o reprezintă promovarea prin Internet.

Costurile de început
Costurile primei faze se focalizează pe două mari componente: spaţiul de lucru (hala) şi echipamentele. Dintre acestea din urmă putem menţiona: instalaţie pentru spălat sub presiune cu sistem de încălzire a apei (între 1500 şi 5000 €), sau fără sistem de încălzire (900 – 1500), instalaţii de curăţat prin stropire şi extracţie – 1500 €, echipament de curăţat cu perii (între 4000 şi 15.000 €) , aspirator pentru medii umede şi uscate (300 – 1300 €), maşină de polishat (300 €). Pentru a se asigura competitivitatea în raport cu concurenţa trebuie asigurate mai multe programe de curăţire (cu jet de apă caldă, cu spumă activă, cu perii), iar fiecare solicită diverse echipamente specifice.
Mai trebuie avute în vedere şi consumabilele necesare în prima fază în procesul tehnologic (spume, soluţii de curăţat, spray-uri, bureţi etc), care nu sunt deloc ieftine.

Pregătire şi calificare
Personalul angajat într-o spălătorie auto nu are nevoie de o calificare anume, ci doar de o minimă experienţă în relaţiile cu clienţii şi de cunoaşterea sau însuşirea modului de utilizare a echipamentelor şi instalaţiilor.

Oportunitati de munca si afaceri va ofera ideea si planul de afaceri pe care-l cautati!

Oportunitati de munca si afaceri Cresterea prepelitelor

Creşterea prepeliţelor nu este una dintre afacerile nou-intrate pe piaţa românească şi, în consecinţă, nu mai suscită nici uimirea şi nici interesul specific premierelor. Lipsa informaţiilor detaliate şi uneori o defectuoasă orientare pe piaţa iniţiativelor particulare sunt cauze care determină o percepţie greşită a importanţei şi rentabilităţii acestui gen de afacere. Datele furnizate de specialiştii în domeniu contrazic părerea comună şi dovedesc că această activitate, ocazională sau permanentă, este furnizoare de venituri apreciabile.

În esenţă, creşterea prepeliţelor este o afacere pentru a cărei demarare nu este nevoie nici de un capital mare şi nici de condiţii dificil de realizat. Se înscrie, astfel, în gama ocupaţiilor rentabile şi accesibile multor întreprinzători.
Creşterea prepeliţelor este o afacere ce poate fi începută şi dezvoltată cu costuri mici, comparativ cu necesarul de finanţare impus de iniţiative similare. De asemenea, afacerea poate fi concepută ca o activitate de bază sau ca una conexă altor preocupări din gospodărie. În primul caz, întreprinzătorul va pune bazele unei ferme speciale, de mari dimensiuni, în care va avea între 5.000 şi 10.000 de prepeliţe ouătoare. A doua variantă este aceea a unei crescători familiale, cu 100-500 de prepeliţe, crescute pentru consum propriu, dar şi pentru venituri suplimentare.

Amenajarea unei mici ferme de familie se poate face cu relativa usurinta, deoarece o crescatorie necesita spatii reduse, cheltuielile cu echiparea materiala si procurarea materialului biologic sunt modeste, iar piata de oua si carne de prepelita este in continua dezvoltare. Un alt avantaj considerabil este si volumul mic de munca, ce consta in administrarea hranei si apei, in fiecare dimineata, precum si curatarea spatiilor de crestere, operatie ce se repeta la interval de 2-3 zile
Seara, se aduna ouale, destinate fie vanzarii, fie consumului intern.
MATERIALUL BIOLOGIC
Exista trei mari tipuri de crescatorie, in functie de care se achizitioneaza si materialul genetic: crescatorie mixta pentru carne si oua, crescatorie profitabila pe productia de carne si crescatorie profilata pe productia de oua.
PREŢURI
• oua de consum: 2.000 lei
• prepelite pentru sacrificat: 50.000 lei/buc
• oua pentru incubat: 13.000 lei/buc
• pui de o zi: 20.000 lei/buc
• pui de o saptamana: 35.000 lei/buc
• pui de trei saptamani: 60.000 lei/buc
• prepelite tineret: 100.000 lei/buc
• prepelite pentru reproductie: 140.000 lei/buc
SPATIUL
Incaperea aleasa trebuie sa fie bine climatizata, calduroasa, prepelitele nesuportand umezeala si frigul. Pe un metru patrat pot creste aproximativ o suta de pasari si, pentru economisirea spatiului, se pot folosi module suprapuse. Acestea trebuie dotate cu tavite pentru dejectii si cu picurator care va asigura alimentarea cu apa. In aceste conditii, o crescatorie de 500 de capete poate fi amenajata pe o suprafata de numai cativa metri patrati, intr-o singura camera, pe un balcon sau chiar pe o veranda. In incaperea respectiva trebuie mentinuta o temperatura constanta (10-20 grade Celsius) si asigurata luminozitate permanenta. La fel de important este ca in spatiul respectiv sa nu existe curenti de aer, zgomote sau orice alta sursa de stress, prepelitele fiind foarte sensibile la diversele perturbatii de mediu.

HRANA
Prepelita, fiind o pasare ce cantareste 150-200 grame, consuma 25 grame de hrana in fiecare zi. Pentru alimentatie se foloseste un preparat combinat dintr-un furaj special si un complex vitaminic, ambele cu pret accesibil: un kilogram de furaj costa 15.000-20.0000 lei, functie de furnizor, iar vitaminele pentru 500 de capete costa, pe zi, aceeasi suma.

ALTE CHELTUIELI
Crescatoria trebuie amplasata intr-un spatiu racordat la reteaua electrica, deoarece prepelitele au permanent nevoie de lumina. Cele mai folosite pentru iluminarea acestor locati sunt becurile economice de 15 W care nu consuma multa energie si, astfel, nu implica nici costuri mari.

PIATA DE DESFACERE
Ouale si carnea de prepelita pot fi vandute consumatorilor individuali sau unitatilor de alimentatie publica si magazinelor. De asemenea, o varianta viabila este incheierea unor contracte cu firmele de export specializate pe produse alimentare, pentru valorificarea pe piata externa.
Prepelita ajunge la maturitate dupa circa 40 de zile, moment in care, daca i se asigura conditiile optime de hrana si mediu, incepe ouatul, care dureaza cam un an de zile. Productivitatea medie este de 25 de oua pe luna, ceea ce inseamna ca o miniferma cu 500 de prepelite asigura o productie lunara de 12.500 de oua. Valorificand prin vanzare doar 10.000 de oua la pretul de 15.000 lei/buc, se obtine un venit de 15.000.000 lei. Dupa scaderea cheltuielilor facute, ramane, in cel mai pesimist scenariu, un profit minim de 5.000.000 lei, suma ce creste daca si numarul de capete al microfermei va fi marit.
In comparatie cu oul de gaina, cel de prepelita contine de cinci ori mai mult fosfor, de sapte ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Datorita proprietatilor antialergice si stimulante, ouale de prepelita sunt indicate atat pentru tratamentul, cat si pentru prevenirea unor afectiuni. Minusculele si pestritele oua revitalizeaza organismul, regleaza activitatea inimii, digestia, respiratia si au actiune benefica asupra rinichilor, ficatului si sistemului imunologic. De asemenea, rezolva disfunctiile sexuale, avand proprietati afrodiziace.

Prepelita a inceput sa fie domesticita in jurul anului 1300 e.n., pe continentul asiatic, in China, Coreea si japonia, tari in care avea un statu aparte. Japonezii i-au construit chiar colivii din lemn de esenta pretioasa, incrustate cu pietre sau metale pretioase. Exploatarea prepelitelor pentru carne si oua a inceput tot in aceasta parte a lumii, la inceputul secolului trecut, iar cresterea acestor pasari a luat amploare datorita calitatilor terapeutice ale oualor.
Afacerea completa si tot ce ai nevoie pentru incepe o afacere in pachetul Oportunitati de munca si afaceri.

Afacere - Crescatorie de fazani

Achizitionati 10 familii de fazani (o familie inseamna 1 mascul si 3 femele) si un incubator pentru oua, amenajati apoi o mica hala pentru cresterea puilor si, iata, se poate spune ca ati demarat o afacere. Ba chiar una foarte profitabila: costurile aferente cresterii fazanilor nu sunt foarte mari si, odata ce ajung la maturitate, acestia sunt foarte usor de intretinut, putand rezista in aer liber chiar si in timpul iernii.

Pretul unui kilogram de amestec de porumb, grau si alte ingrediente necesare dezvoltarii armonioase a puilor de fazan costa aproximativ 1,4 lei, in timp ce hrana pentru adulti poate varia intre 1,2 si 1,3 lei.

Cea mai mare parte a efectivelor crescute in Romania sunt comercializate pe piata externa in state precum Italia, Elvetia, Franta, Germania si Spania unde se cumpara astfel de pasari, atat pentru vanatoare, cat si pentru carne.

De asemenea, crescatorii pot vinde si ouale de fazan, pretul unui ou ajungand la aproximativ 1-1,5 lei. Un fazan adult se comercializeaza la preturi cuprinse intre 40 si 50 lei, iar un pui de fazan poate costa intre 5 si 6 lei.

Informatii pe scurt
Capital initial minim*...............1.000 lei
Capital initial mediu**.........20.000 lei
Profit brut anual..........200.000 lei, in cazul valorificarii unei productii de 20.000 de pasari
Situatia pietei........foarte buna, in special la export
Potential de dezvoltare......mare, cu conditia asigurarii unor investitii in spatiile de crestere
Factori de risc.......stapanirea tehnologiei de crestere, incheierea unor contracte pentru valorificarea productiei

*afacerea se poate demara cu 500 de oua (1 leu bucata)
si cu un incubator (100 lei), plus amenajarea spatiilor de crestere
**in cazul demararii direct cu pasari adulte

Se recomanda demararea afacerii la dimensiuni reduse, intr-o curte, urmand
ca dupa familiarizarea cu tehnologia de crestere sa se treaca la o exploatare intensiva.
Datele oferite sunt informative! Gasiti datele reale ale afacerii si planul de afaceri in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Greutatea de a fi propriul tau sef

Uneori, a scrie un articol pentru o revista se dovedeste cam greu: ori nu iti vine nimic interesant in minte, ori ai prea multe idei, ori nu gasesti modul cel mai potrivit de a le pune pe hartie s.a.m.d. De data aceasta, de exemplu, se implineste o saptamana de cand incerc sa ma apuc de treaba, fara succes: in primul rand, a fost meciul Italia-Franta si stiti cum e, nu poti sa-l ratezi si, pe deasupra, ai nevoie de pregatire psihologica ca sa-l urmaresti cum trebuie; apoi, mi-au trebuit doua zile sa-mi revin din dracii care m-au apucat. Dupa care a venit caldura si nu prea am mai avut chef sa scriu nimic; iar intr-o seara, cand era ceva mai racoare, am vrut sa scriu, dar a inceput un film foarte frumos pe ProTV si... hai sa las pe maine. Apoi am avut treaba la Pasapoarte, o data au venit niste prieteni, alta data copii faceau galagie... In sfarsit, abia acum, la o saptamana de cand trebuia sa predau articolul in redactie, s-ar putea sa-mi fac datoria.
Bineinteles, in fiecare zi m-a sunat redactorul sef: Bruno, cum merge cu articolul? si eu raspundeam: Ehm, am fost foarte ocupat cu o treaba extrem de importanta si delicata, dar promit ca maine o sa-l trimit. Nu am putut sa nu ma gandesc ca, din fericire, relatia cu redactia este bazata pe prietenie si lumea suporta cu rabdare asa ceva, pentru ca, daca as fi fost un redactor oarecare, as fi fost concediat fara multe discutii (si pe buna dreptate!).

Aceasta situatie pe care v-am descris-o mai sus m-a pus pe ganduri: nu stiu cat de credibil am fost cu pretextele mele despre treaba importanta si delicata, dar un lucru este sigur: EU stiu ca, de fapt, a fost vorba de nimicuri, adica fotbal, film, prieteni si, totusi, in momentul cand le-am spus mi s-au parut toate motive foarte convingatoare pentru a amana lucrurile pe alta data.
Mi-am imaginat ca vine un angajat de-al meu sa-mi spuna: Imi pare rau, dar n-am putut sa-mi fac treaba pentru ca am fost suparat datorita meciului (?!?) sau As fi vrut sa termin sarcina, dar era un film foarte frumos la televizor si... (?!?!?) sau Stiu ca trebuia sa rezolv cutare lucru, dar era atat de cald ca n-am avut chef (?!?!?!?) s.a.m.d. As fi acceptat asa ceva? Desigur, nu. Mai bine zis, daca cineva ar veni la mine cu scuze de acest gen, as crede ca a innebunit sau ca-si bate joc de mine, intr-atat de ridicole sunt.
Totusi, ramane faptul ca, pe moment, toate motivele acestea mi s-au parut suficient de convingatoare.
Ca urmare, mi-am pus o intrebare: cum se face ca scuzele pe care nici un sef (eu in primul rand) nu le-ar accepta din partea unui angajat mi se par asa de bune cand vin de la mine?
Este o intrebare asa de buna, foarte strans legata de succesul sau falimentul in afaceri, incat v-o adresez imediat si voua: de cate ori ati justificat actiunile voastre (sau lipsa acestor actiuni) cu motive pe care nu le-ati accepta din partea nimanui altcuiva?

· Pentru unii, lucrul cel mai frumos cand esti intreprinzator particular, mic sau mare - nu conteaza, este chiar faptul ca nu ai un sef caruia sa trebuiasca sa-i dai socoteala despre ce faci si ce nu faci. Poti sa-ti organizezi timpul cum vrei, esti stapan pe actiunile tale, iei deciziile pe care le vrei, in momentul care ti se pare mai convenabil, poti sa stai in pat sau sa te duci la plimbare si nimeni nu-ti va reprosa nimic.
Din pacate, pentru cea mai mare parte a oamenilor, libertatea acesta se dovedeste pur si simplu cheia pentru faliment: este mai usor sa respecti un angajament cand ai pe cineva care striga la tine sau te ameninta cu o sanctiune, decat daca raspunzi numai in fata ta. In acest al doilea caz este extrem de usor sa o lalai, aducand scuze ca nu ar tine daca ai munci pentru altcineva.
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa observi ca intreaga structura sociala si profesionala este facuta astfel incat sa fii obligat sa repecti angajamentele. Cati dintre noi ar fi avut aceeasi pregatire scolara daca ar fi invatat singuri? Cati dintre noi ar reusi sa respecte un program de antrenament sportiv fara un antrenor in spate? Etc. Capacitatea de a lua un angajament cu tine insuti si de a-l respecta este cheia succesului oricarui intreprinzator, mult mai importanta decat pregatirea scolara sau profesionala, sprijinul obtinut, capitalul initial avut la dispozitie s.a.m.d.
Si, fiindca revista Idei de Afaceri este citita de catre intreprinzatori, prezenti sau viitori, va propun un mic joc pentru a verifica daca intr-adevar aveti calitatile care va trebuie:
ganditi-va la functia pe care o ocupati in acest moment - poate sunteti un vanzator, poate un director, un intreprinzator, nu conteaza. Imaginati-va ca va trebui sa gasiti pe cineva care sa va inlocuiasca pentru un timp: ce calitati trebuie sa aiba persoana respectiva? Cum ar trebui sa actioneze? Ce pregatire i-ar fi necesara? Ce fel de om ar trebui sa fie? Ce anume ar trebui sa faca? Ganditi-va serios la aceste lucruri, ca si cum ar trebui sa pregatiti un interviu de angajare. Apoi, treceti la intrebarea-cheie: v-ati angaja pe voi insiva? Vi se pare ca indepliniti toate calitatile pe care le cereti? Iar daca ar fi vorba de o afacere, ati finanta ceva gestionat de voi insiva?
Facuta cu seriozitate, aceasta analiza se poate dovedi extrem de pretioasa pentru viitorul nostru. Daca reusim sa fim obiectivi si ne vom uita la noi ca si cum ar fi vorba de altcineva, s-ar putea sa ne descoperim slabiciuni sau forte la care nu ne-am gandit niciodata.
Iata cateva intrebari care va pot fi de ajutor in cadrul acestui interviu de angajare:

* Care este experienta pe care o aveti, atat partile de succes, cat si cele falimentare? Amintiti-va, nu trebuie sa convingeti pe un strain, ci pe voi insiva. Daca mintiti, va pacaliti singuri.
* Descrieti detaliat ultima saptamana de activitate. Cum ati folosit timpul? Ce decizii ati luat? Cum v-ati purtat cu colaboratori? Care actiuni au fost intr-adevar profitabile? Daca ati vedea pe altcineva actionand asa, l-ati angaja?
* Care sunt dificultatile majore cu care va confruntati? Situatia pietii? Conducerea firmei? Birocratia? Clientii? Angajatii? Lipsa de organizare? Cate dintre aceste dificultati depind doar de voi insiva? Daca altcineva v-ar spune aceleasi lucruri, vi s-ar parea convingatoare?
* Cum va privesc ceilalti? Ce parere are despre voi seful vostru? Dar clientii? Dar colaboratorii? Este foarte greu sa fiti obiectivi la aceasta intrebare si ar fi interesant daca ati putea sa verificati raspunsul: este extraordinar de necrezut cat de mare este diferenta dintre felul in care credem ca suntem priviti si felul in care suntem priviti in realitate. Un ajutor: daca ati vedea pe cineva care actioneaza ca voi, ce parere ati avea?
* Daca un pestisor de aur v-ar permite trei schimbari, de orice fel, ce ati face? S-ar putea ca lucrurile pe care vreti sa le schimbati sa depinda numai de mici decizii. Si daca schimbarile se refera la voi ca persoana, poate veti realiza ca numai voi puteti sa le faceti.
* Daca ar trebui sa dati niste sfaturi celui care va va inlocui, care ar fi cei mai importante? Fiecare dintre noi se dovedeste un mare expert in orice atunci cand este vorba de a sfatui pe altcineva (si este extrem de interesant faptul ca, de obicei, avem dreptate). Ca urmare, de ce nu folosim acest talent pentru a rezolva probleme si a gasi cai mai bune de a actiona, solutii...

Scopul acestei analize este de a deconecta mecanismele de aparare cu care ne protejam respectul fata de propria persoana. Chiar daca vom descoperi unele lucruri dureroase, ele pot fi cheia pentru imbunatatirea performantelor personale. Si e mult mai bine sa facem noi respectivele descoperiri, inainte sa le faca altcineva!
Spor la lucru!

Ce trebuie sa stii despre o afacere

Viziunea presupune sa stii cum va arata afacerea peste 3-5 ani si anume: care este locul acesteia pe o anumita piata, care sunt clientii si ce necesitati de consum sunt satisfacute, care este avantajul concurential care sustine succesul afacerii.
Actiunea inseamna dezvoltarea unui plan care contine etapele de dezvoltare ale afacerii: infiintarea firmei, amenajarea locatiei, angajarea personalului, promovarea afacerii, realizarea si livrarea produselor sau serviciilor, precum si evaluarea raportului dintre resursele alocate si rezultatele obtinute.
Increderea in sansa de reusita trebuie sa fie extrem de puternica si sa reprezinte sursa de energie pentru depasirea oricarei dificultati.
Avantajele unei afaceri start-up
Start-up-urile se caracterizeaza prin urmatoarele avantaje: flexibilitate in relatiile cu partenerii comerciali, decizii manageriale rapide, numar redus de angajati si gestionarea eficienta a relatiilor interumane.
Insa, pentru a maximiza succesul afacerii trebuie identificat si promovat elementul de diferentiere al afacerii. Acesta confera avantaje concurentiale si fidelizeaza relatia cu partenerii comerciali prin: adaptarea produselor si serviciilor la cerintele clientilor, diminuarea timpului de livrare, optimizarea raportului intre pret si calitate, furnizarea serviciilor post-vanzare, asistenta online permanenta.
Riscuri in afaceri
Sunt diverse riscuri care afecteaza in aceeasi masura si start-up-urile si firmele "mature": dinamica mediului de afaceri si cresterea concurentei, accesul limitat la surse de finantare, lipsa de informatii cu privire la reglementarile europene pentru diverse domenii de activitate.
Pentru diminuarea efectelor acestor riscuri potentiale, antreprenorul si echipa manageriala trebuie sa fie "conectati" si preocupati pentru accesul la informatii relevante pentru domeniul lui de activitate. Pe baza acestui flux de informatii, ei vor analiza oportunitatile si riscurile care pot sa provina din mediul extern al firmei (economic, legislativ, social) si isi vor stabili obiectivele si strategiile de dezvoltare a afacerii.
Obiectivele afacerii
O afacere care se bazeaza pe un management performant, isi defineste obiectivele dupa regula SMART. Adica orice obiectiv trebuie sa fie: Specific, Masurabil, Adevarat (posibil de realizat), Relevant, determinat in Timp.
Obiectivele strategice sau obiectivele afacerii pe termen lung (3-5 ani) trebuie sa aiba in vedere cateva elemente extrem de importante pentru dezvoltarea afacerii: dimensiunea cifrei de afaceri si a profitului net, volumul de investitii materiale in resurse umane si in promovarea afacerii, necesarul si structura de finantare.
Obiectivele afacerii pe termen mediu (1-3 ani) si scurt (1 an) deriva din obiectivele strategice si vizeaza detalierea obiectivelor comerciale (oferta de produse si servicii, piata tinta, clientii vizati, promovarea afacerii, forta de vanzare, canalele de distributie) si a obiectivelor de investitii (amenajarea locatiei, achizitionarea de masini, echipamente, programe informatice).
Trebuie sa subliniem ca pentru realizarea oricarui obiectiv, trebuie sa existe o strategie care sa evidentieze etapele de actiune, termenele intermediare si finale, resursele si responsabilitatile alocate si rezultatele ce trebuie obtinute.
Rezultatele unui strategii se reflecta in situatia generala a firmei, care poate fi analizata periodic (lunar, trimestrial, semestrial si anual) cu ajutorul unor indicatori relevanti, cum ar fi: evolutia si structura cifrei de afaceri, numarul clientilor si valoarea medie a tranzactiilor, nivelul profitului si al lichiditatilor banesti, productivitatea muncii.
Strategii de afaceri
In cazul start-up-urilor, strategiile de afaceri sunt rezultatul experientei personale si abilitatilor manageriale ale intreprinzatorului.
Sunt situatii in care firmele isi incep activitatea fara sa aiba stabilite obiective si strategii clare, intreprinzatorii bazandu-se doar pe fler si pe oportunitatile existente pe piata.
Insa, pe masura ce afacerea se dezvolta, se resimte nevoia unui management performant, bazat pe strategii specifice pentru dezvoltarea firmei (piete noi, produse noi, parteneriate, fuziuni), strategii pentru finantarea afacerii (autofinantare, credite comerciale, credite bancare), strategii privind personalul (programe de training, planuri de cariera, politici de evaluare si salarizare).
In cazul start-up-urilor este vorba de construirea unor strategii "cu baza zero", ceea ce inseamna ca firma nu are un istoric dupa care sa se ghideze pe baza unei analize intre obiective si rezultate, efecte si eforturi.
Pentru elaborarea strategiilor in faza de start-up, intreprinzatorii pot sa se orienteze dupa modelul altor firme existente pe piata, insa trebuie sa aduca si un plus de originalitate pentru a se diferentia de concurenta.
Afacerile si oportunitatile anului te asteapta!

Afacere - Laborator de patiserie

Piaţa
Piaţa produselor de patiserie înregistrează o creştere constantă, atât cantitativ cât şi valoric. Această afacere este considerată una dintre cele mai puţin costisitoare ramuri din sectorul alimentaţiei, beneficiind în acelaşi timp de o cerere în progres, determinată în primul rând de faptul că produsele oferite sunt ieftine şi deci accesibile tuturor categoriilor de consumatori.
Cererea înregistrează o uşoară sezonalitate, în sensul creşterii sale în sezonul rece.
Oferta înregistrează o certă diversificare, fie datorită însuşirii de către producători a unor propuneri venite din partea clienţilor, fie datorită unor iniţiative ale acestora din urmă.
Din punct de vedere al producătorilor, se poate observa în ultimul timp preocuparea permanentă pentru calitate şi igienă, care a condus la importante schimbări în structura liniilor de patiesrie. Unele dintre acestea sunt complet noi, altele s-au modificat permanent de-a lungul timpului. Procentul celor care operează cu utilaje vechi şi uzate moral este în scadere, dar încă mai există.

Clienţii
Când vorbim despre clientela unităţilor de acest tip, probabil cea mai importantă componentă este cea geografică. În marile oraşe, în fiecare zonă (cartier) există asemenea patiserii, dar rareori ele dobândesc un renume în afara perimetrului respectiv. Aşadar “lupta” se dă în principal pentru segmentul de clienţi care îşi au domiciliul ori locul de muncă/şcoală în zona respectivă sau care pur şi simplu circulă prin zonă în mod frecvent.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă câştigarea încrederii consumatorilor, care pot avea păreri nu tocmai favorabile despre condiţiile de producţie din aceste unităţi, după ce în ultimii ani au fost descoperite o serie întreagă de nereguli şi încălcări ale unor norme igienice de bază, amplu prezentate în mass-media.

Concurenţa
După cum deja am precizat, laboratoarele de patiserie sunt repartizate relativ uniform în teritoriu. Din moment ce amplasarea geografică are o importanţă
determinantă, pentru a câştiga clienţii unor firme concurente din alte zone trebuie atinsă o calitate a produselor care să justifice distanţa mai mare care ar trebui parcursă pentru cumpărarea lor. Altfel, concurenţa se limitează la firmele localizate în imediata vecinătate, vizând un segment de consumatori relativ constant.
Preţurile sunt identice sau oricum foarte asemănătoare. Produsele mai ieftine decât media sunt în general percepute ca fiind de o calitate îndoielnică şi implicit evitate.

Promovarea
Pentru o asemenea afacere, o campanie promoţională de anvergură, prin intermediul mijloacelor media cele mai apreciate (TV, ziare, radio) nu se justifică. Se poate apela la afişe, pliante, fluturaşi, lipite sau distribuite în locurile aglomerate, din apropierea punctului de vânzare.

Costurile de început
Costurile de început ar presupune, pe lângă autorizaţii şi cheltuieli ocazionate de cumpărarea/închirierea spaţiului, achiziţionarea echipamentelor necesare producţiei. Preţul unui cuptor electric de patiserie nou – cu anexe – se apropie de 10.000 EURO (deşi se poate opta, în funcţie de interes, pentru cel mai simplu model, cotat în jur de 1.500 EURO); un malaxor cu cuvă de 40 litri costă în jur de 3.500 EURO (deşi preţurile încep de la 1.000 EURO); echipamentele frigorifice şi cele de aer condiţionat ajung împreună la circa 2.500 EURO. De asemenea, mobilierul de lucru şi de expunere poate fi achiziţionat cu 1.500 EURO, iar lucrările de amenajări interioare pot costa 3.000 EURO. Mai sunt necesare şi alte mijloace de producţie, cum ar fi de exemplu: maşină pentru turat aluatul, mixer planetar sau dospitor, ale căror preţuri variază şi ele în funcţie de caracteristici tehnice, marcă sau vechime.
Prin urmare, achiziţionarea unei linii complete de patiserie şi a echipamentelor anexe poate costa mai puţin de 10.000 EURO, după cum la fel de bine poate depăşi 50.000 (dacă se optează pentru echipamente moderne, noi).

În varianta cumpărării unor mijloace de producţie mai ieftine, de la producători mai puţin cunoscuţi, sau chiar “second-hand”, trebuie ţinut cont de influenţa negativă asupra calităţii.

Pregătire şi calificare
Este preferabil ca personalul care lucrează în bucătărie să aibă o calificare şi o oarecare experienţă în domeniu. Este necesar ca cel puţin una dintre persoanele implicate în proces să fi absolvit o instituţie /un curs de ştiinţa alimentaţiei.
Există numeroase cursuri de cofetar–patiser, organizate de diverse instituţii, care oferă la final, de obicei pe baza unui examen, certificate de calificare recunoascute la nivel naţional. În funcţie de ritmul de desfăşurare şi de volumul de informaţii oferit, aceste cursuri durează între 3 şi 9 luni şi costă între 100 şi 300 EURO.

Cadrul legal
Pentru deshiderea unui laborator de patiserie sunt necesare o serie de autorizaţii, dintre care foarte importante sunt normele sanitare de calitate şi conformitate a produsului.
Desfăşurarea tuturor activităţilor trebuie să se desfăşoare cu aprobarea Ordinelor Ministerului Sănătăţii nr. 975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente) şi nr. 976/16.12.1998 (privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor).
Pentru amplasarea, construcţia şi amenajarea spaţiilor trebuie obţinut avizul sanitar al direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a Municipiului Bucuresti, al agenţiilor de protecţie a mediului şi a direcţiei de urbanism şi amenajarea teritoriului din Bucureşti sau din judeţe, după caz.
Datele prezentate sunt informative detalii exacte ale afacerii si a planului de afaceri gasti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de afaceri - Agentie Imobiliara

În oraşele mari, piaţa imobiliară este extrem de bine reprezentată, deşi este una tânără, începuturile sale datând din 1994 -1995.
În prezent, pe piaţă se regăsesc două categorii principale de operatori:
firme de renume, cunoscute (un număr relativ redus) – reprezentând fie sucursale ale unor companii străine, fie locale - cu cifre de afaceri anuale de sute de mii de dolari, care acoperă un segment semnificativ de clienţi (în special din mediul de afaceri – companii multinaţionale);
firme/agenţii de dimseniuni medii şi mici (un număr extrem de mare), care îşi dispută cota de piaţă rămasă – în special orientate către o piaţă de “cartier”.
De curând s-a introdus taxa pe valoarea adaugată pentru construcţiile noi, măsură care a dus la o oarecare confuzie pe piaţa imobiliară.

Clienţii
În funcţie de dimensiuni şi reputaţie, agenţiile imobiliare se adresează unor segmente diferite de clienţi:
- Cele mari îşi împart o piaţă în care principalii clienţi sunt: firmele multinaţionale, băncile sau persoanele fizice cu venituri foarte mari. Această piaţă este în creştere începând din anul 2000, datorită creşterii investiţiilor în economie.
- Cele medii şi mici luptă pentru o cotă cât mai bună în cadrul segmentului de piaţă reprezentat de firmele mici şi mijlocii şi de persoanele fizice. Această piaţă are o evoluţie oscilantă, în funcţie de zone, iar previziunile pentru viitor prevăd o tendinţă ascendentă a cererii, mai ales în contextul dezvoltării lanţurilor de supermarketuri, mall-uri şi hypermarketuri, care atrag după sine o frenezie deosebită a pieţei imobiliare.

Concurenţa
O agenţie imobiliară nou-înfiinţată nu are posibilitatea de a concura cu marile forţe în domeniu, pe proiecte de mare anvergură. De aceea competitorii vor fi firmele mici, vizând segmentul de clienţi descris mai sus.
Pentru a avea succes într-o afacere nouă pe această piaţă, trebuie luate în considerare aspecte legate de diversificarea ofertei faţă de concurenţă – tocmai de aceea, firmele de dimensiuni relativ mici au început să ofere produse integrate (de la tranzacţia imobiliară propriu-zisă până la asistenţa necesară la perfectarea tuturor documentelor aferente unei
tranzacţii). Cu cât o firmă de dimensiune mică este capabilă să ofere asistenţă în toate etapele derulării unei tranzacţii (Administraţie Financiară, Cadastru, Notariat etc.), cu atât şansele acesteia de a câştiga teren în faţa concurenţei cresc.
Marile companii în domeniul imobiliar oferă, pe lângă aceste facilităţi, numeroase alte servicii, dintre care putem enumera: studii de fezabilitate, măsurători topo, expertize tehnice, consultanţă imobiliară, realizarea de construcţii şi amenajări interioare.

Promovarea
Promovarea serviciilor imobiliare constă în principal în anunţuri inserate în ziarele centrale/locale, în reviste sau în broşurile adresate oamenilor de afaceri (de genul celor distribuite gratuit în aeroporturi sau hoteluri), alte apariţii în presa scrisă.

De multe ori însă, în România “publicitatea” în sfera intermedierilor imobiliare – în special în cazul agenţiilor relativ mici – se rezumă la “fluturaşii” răspândiţi în cutiile poştale, pe stâlpi sau pe panourile publicitare. O astfel de promovare are avantajul că este foarte ieftină, dar pe de altă parte are un efect restrâns şi de multe ori creează o anumită reticenţă în rândul multora dintre “destinatari”.

Costurile de început
Costurile de start pentru o afacere imobiliară sunt extrem de reduse.
Activitatea poate fi desfăşurată de acasă, cumpărarea sau închirierea unui spaţiu pentru a fi folosit drept sediu fiind opţională.
Costurile se rezumă practic la realizarea materialelor promoţionale specifice procesului intermedierii imobiliare - foarte ieftine în prima fază – şi la achiziţionarea echipamentelor de birou necesare (telefon, fax, computer, imprimantă, copiator).
Se estimează că, pentru a începe o asemenea afacere, ar fi suficientă o sumă de aproximativ 2000 – 3000 EURO, incluzând aici costurile de înfiinţare a societăţii.

Pregătire şi calificare
Desfăşurarea activităţii profesionale de intermediere imobiliară, respectiv obţinerea calităţii de agent imobiliar, se poate realiza în două situaţii:

Dacă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Guvern (anul 2000) îşi desfăşura activitatea în domeniul intermedierilor imobiliare, face dovada acestui lucru, depune cerere de înscriere în Registrul Agenţilor Imobiliari, respectiv în UNAI (Uniunea Naţională a Agenţilor Imobiliari), şi trebuie îndeplinite condiţiile impuse de Ordonanţa de Guvern cât şi promovarea examenului de atestare în maximum un an;
Dacă dobândeşte calitatea de agent imobiliar în urma unor cursuri şi după promovarea examenului de atestare profesională, în situaţia în care la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Guvern nu îşi desfăşura activitatea în domeniul afacerilor imobiliare sau nu poate face această dovadă, sau nu depune cerere de înscriere în termen de trei luni de la data de 26.02.2000.

Cursuri pentru agenţi sunt organizate şi de unele agenţii imobiliare importante, sau de agenţii specializate în formare profesională, eventual împreună cu autorităţile locale, şi vizează aspecte cum sunt arhitectura, urbanism, tehnici de vânzare etc. La încheierea acestor cursuri se acordă diverse diplome sau certificate.
Există şi unele facultăţi (chiar în cadrul Academiei de Studii Economice) în care se organizează cursuri de agenţi imobiliari, recunoscute de Ministerul Învăţământului.

Calităţile absolut obligatorii pe care trebuie să le aibă un agent imobiliar de succes sunt: cunoaşterea foarte bună a zonei pe care o acoperă, cunoaşterea psihologiei vânzătorului şi a cumpărătorului, puterea de convingere, perseverenţa, promptitudinea.

O tehnica pretioasa in marketing: Reformularea spuselor clientului

Cand este vorba de prezentarea unui produs, sunt atatea moduri in care se poate proceda incat este aproape imposibil sa dam sfaturi practice bune pentru fiecare ocazie, mai ales ca, pana cand negocierea nu s-a sfarsit si rezultatul nu este clar, nu se poate sti daca strategia aleasa este cea mai buna. Totusi, exista niste principii care, desi nu ne pot garanta succesul in fiecare situatie, il fac oricum mai probabil si - foarte important - ne impiedica sa facem greseli grave care sa inchida de la bun inceput calea spre un rezultat pozitiv. Aceste principii si tehnici le vom analiza acum si in articolele urmatoare.

Pe baza a ceea ce s-a spus in articolele precedente, sa vedem cum se poate alege o strategie care ne poate oferi cele mai bune sanse pentru a atinge obiectivul dorit. In primul rand, cand va ganditi cum sa prezentati produsul sau serviciul vostru, trebuie sa tineti cont ca potentialul cumparator are in minte un cantar cu doua brate: de unul dintre brate atarna pretul pe care il cereti, iar de celalalt - valoarea pe care clientul o atribuie produsului sau serviciului pe care il propuneti. Pana cand, in mintea clientului, valoarea perceputa nu devine mai mare decat pretul cerut, nu va avea loc nici o vanzare. (Sa nu uitam ca valoarea unui produs depinde de o sumedenie de factori, cum ar fi situatia in care ne aflam, nevoile si dorintele specifice s.a.m.d. si ca de fapt se poate rezuma la cantitatea de bani pe care cineva este dispus sa o dea pentru un anumit produs; este evident ca lucrul cel mai bun sau pretios nu valoreaza nimic daca nimeni nu este dispus sa-l cumpere, dar asta depinde in buna masura de felul in care noi il prezentam!) Deci obiectivul nostru este ca fiecare aspect al prezentarii noastre sa aiba in vedere demonstrarea faptului ca valoarea produsului depaseste PENTRU CLIENTUL RESPECTIV (!) suma pe care o cerem.

· Inainte de a va lansa in prezentarea oricarui produs, cum s-a spus deja de multe ori, trebuie sa fiti siguri ca ceea ce propuneti este intr-adevar potrivit pentru clientul in cauza, si acest lucru trebuie neaparat verificat. Este de necrezut cat timp pierdem incercand vanzari care sunt sortite de la bun inceput falimentului, datorita unor factori care se afla in afara controlului nostru. Daca ati citit si aplicat cu bun simt ce s-a spus in articolele trecute, acum ar trebui sa fiti in stare sa obtineti cu usurinta de la client o serie de informatii-cheie: ce produs vrea, firesc, dar si ce valoare trebuie sa indeplineasca, care sunt carateristicile urmarite, importanta lor relativa si felul in care clientul va simti ca dorintele lui sunt satisfacute. Spus sub alta forma, asta inseamna identificarea nevoilor, identificarea valorilor si criteriilor de satisfacere, identificarea prioritatilor. Poate vi se pare ca sunt prea multe de stiut pentru o simpla vanzare, totusi informatiile acestea si folosirea lor corecta fac diferenta dintre un vanzator de succes si un ratat, si asta datorita unui motiv atat de simplu si totusi prea des uitat: un client nu va acorda nici cea mai mica atentie argumentelor care nu corespund criteriilor lui de alegere.

Daca, vorbind de o masina, ma intereseaza soliditatea si siguranta, degeaba un vanzator imi va arata cat este de frumoasa - nu o voi cumpara. Daca vreau ca masina sa fie rapida, si pentru mine rapida inseamna cel putin 200 km/h, degeaba mi se arata altceva, eu vreau masina care sa mearga cu 200 km/h.
·
Toata povestea despre intrebarile care se pun clientului, are ca obiectiv alegerea, dintre toate apectele pe care putem sa le punem in evidenta vorbind despre un produs, numai pe acelea care maresc in ochii clientului valoarea produsul respectiv, respectand valorile si criteriile lui si impingand in consecinta cantarul de mai sus in favoarea produsului pe care il oferim. A vorbi de altceva, pe langa faptul ca ar fi o pierdere de timp, i-ar arata clientului si ca nu luam in considerare dorintele lui. Pentru a verifica daca am ascultat atent si daca intra-devar am inteles exigentele clientului, avem la dispozitie un istrument foarte simplu si totusi extrem de pretios, care se numeste reformularea spuselor clientului. Practic, nu inseamna altceva decat a face un rezumat ordonat a ceea ce am inteles despre client si despre dorintele lui, rezumat pe care il vom exprima cu cuvintele noastre si despre care vom cere sa ne fie confirmat. De exemplu, ca tot am vorbit de masini: D-le X, daca am inteles bine, pentru dvs. este foarte important ca masina sa fie foarte fiabila. O veti folosi si pentru transport de marfuri, si pentru a merge cu familia in vacanta, deci e mai bine sa fie gen dubita. Fiindca nu va intereseaza foarte mult viteza, putem exclude modelele turbo. Si preferati sa cheltuiti o suma mai mare acum, in jur de 20.000 $, pentru a avea ceva de calitate si care sa dureze in timp. Toate acesta, daca se poate, pe o culoare deschisa, dar nu alb, pentru ca sotia dvs. nu o suporta. Pana aici totul este in regula?
Exemplele, firesc, pot continua la nesfarsit, dar cred ca ati prins idea. Tehnica aceasta, pe care va sfatuiesc sa o folositi intotdeauna, fie ca vindeti un pix, fie ca negociati un contract de milioane de dolari, este extraordinar de puternica, din cel putin trei motive:
1) in primul rand, pentru ca va permite sa fiti siguri ca ceea ce propuneti este chiar ceea ce doreste clientul. Si, oricum, daca ati inteles gresit ceva, mai este timp pentru a corecta situatia.
2) pentru ca ii aratati clientului ca intelegeti intr-adevar dorintele lui si ca sunteti acolo pentru a le indeplini
3) mult mai important, pentru ca, daca ati muncit bine si raspunsul este afirmativ, practic deja s-a facut vanzarea: o reformularea acceptata din partea clientului inseamna de fapt:

* un acord implicit ca, daca produsul va indeplini dorintele pe care le-ati rezumat, vanzarea se va face:
* ca eventualele obiectii vor fi limitate la ce s-a luat in considerare in reformularea voastra (e vital, asadar, sa nu uitati niciodata sa intrebati Mai este ceva ce ati dori sa lamurim?) ·

Pe cat de simpla este aparent, reformularea, ca orice alta tehnica, nu ajunge sa fie inteleasa, ci trebuie exersata pana cand va deveni un reflex; din fericire, acest lucru poate fi facut foarte usor in orice situatie in care discutati ceva, chiar printre prieteni. Avand in minte vechiul sfat: Inainte incearca sa intelegi, si apoi sa te faci inteles, data viitoare cand discutati cu cineva, nu va grabiti sa va dati imediat cu parerea, ci incercati ceva in genul Daca am inteles bine, ceea ce vreti sa spuneti este... . Nu numai ca va fi un exercitiu minunat pentru capacitatile voastre de oameni de afaceri, dar poate va veti da seama cat de des, cu toata buna-credinta noastra, ii intelegem gresit pe ceilalti... Noroc!

Afacere - Birou de traduceri

Piaţa
Majoritatea birourilor de traduceri care funcţionează în România oferă servicii complexe, în sensul că dispun de traducători specializaţi în numeroase limbi străine, începând cu cele de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă) şi terminând cu cele foarte rar utilizate.
Pentru a putea oferi clienţilor servicii cât mai complexe, multe birouri de traduceri se asociază cu notariate (eventual având punctul de lucru în imediata apropiere sau chiar în aceeaşi incintă cu firma de traduceri), notariatul asigurând legalizarea documentelor traduse. În acest caz, clienţilor le este înmânată traducerea tipărită, dar există şi varianta imprimării acesteia şi pe alte suporturi (dischetă, CD).
Multe birouri de traduceri oferă, pe lângă activitatea de bază, servicii complementare, dintre care se pot enumera: consultanţă de specialitate, legare/îndosariere, scanare, preluarea – predarea materialelor la sediul/domiciliul beneficiarului. În funcţie de strategia firmei, aceste servicii pot fi taxate suplimentar sau pot intra în preţul prestaţiei de bază.

Din punct de vedere geografic, piaţa firmelor de traduceri se concentrează în marile oraşe, unde există suficienţi clienţi pentru a putea genera rentabilitate în activitatea respectivei societăţi. Localităţile cu o populaţie redusă şi mai ales cele cu activitate economică slabă nu reprezintă medii propice pentru plasarea afacerii.

Clienţii
Clienţii sunt atât societăţi comerciale, cât şi persoane fizice. Firmele apelează de cele mai multe ori la asemenea birouri pentru traduceri de contracte comerciale între parteneri din ţări diferite, corespondenţă comercială, oferte, manuale conţinând instrucţiuni de utilizare a unor produse, acte contabile.


Persoanele fizice traduc cel mai des diplome de studii, certificate de naştere/căsătorie, lucrări, articole, contracte de muncă, fişe medicale, programe analitice din facultate, recomandări, adeverinţe, acestea din urmă pentru emigrare sau pentru studii în străinătate.

Concurenţa
În ultimul timp, cu precădere în Bucureşti, dar şi în alte mari oraşe, concurenţa a devenit deosebit de acerbă în acest domeniu, iar diferenţierea se face în funcţie de calitatea şi diversitatea serviciilor oferite. De multe ori nivelul tarifelor
practicate cântăreşte mult în alegerea uneia sau alteia dintre firme. În general, cu niveluri medii ale tarifelor se asigură o rată a profitului net în cifra de afaceri de circa 25-30%.

Pe piaţă există, pe de o parte, câteva firme mari, acoperind o gamă foarte variată de servicii de acest profil, iar pe de altă parte există un număr mare de persoane fizice autorizate, care desfăsoară activităţi la scară mult mai redusă. De multe ori, promovarea este cea care înclină balanţa în favoarea uneia sau alteia dintre firme.

Promovarea
Promovarea nu trebuie îndreptată, cum se întâmplă în cazul altor afaceri, către un grup-ţintă foarte strict limitat, ci poate să aibă o arie de acoperire mai largă. Localizarea geografică nu mai are o importanţă la fel de mare în acest caz: o firmă care se remarcă prin calitatea şi acurateţea traducerilor devine cunoscută şi poate fi solicitată de clienţi din diverse zone, chiar şi din alte localităţi (mai ales în contextul actual, în care Internetul a căpătat o deosebită amploare, primirea comenzilor, a textelor de tradus, se poate face prin intermediul poştei electronice).
Admiţând că pentru o astfel de firmă publicitatea TV – de exemplu – solicită un efort financiar mult prea mare (s-ar ajunge în situaţia în care un sigur spot publicitar să depăşească suma tuturor celorlate cheltuieli), putem considera presa scrisă şi Internetul ca fiind cele mai bune căi de promovare a unei asemenea firme, prin prisma raportului dintre eficienţă şi cost.

Costurile de început
Cu siguranţă costurile de demarare ale unei astfel de afaceri sunt dintre cele mai mici. Ele se rezumă la taxele de înfiinţare a societăţii (circa 300 €), cumpărarea sau închirierea biroului (deşi, în ultima instanţă, se poate începe lucrând acasă), achiziţionarea aparaturii de birou necesare (unul sau mai multe calculatoare – nu neapărat dintre cele mai performante - în funcţie de volumul previzionat al activităţii, telefon, fax, copiator etc.), achiziţionarea unor dicţionare (inclusiv specializate în anumite domenii: comercial, juridic, tehnic).
Cu excepţia situaţiei în care se optează pentru cumpărarea unui sediu/birou, se estimează că o investiţie de 2000 - 3000 € este suficientă pentru asigurarea strictului necesar în faza de lansare a afacerii.

Pregătire şi calificare
Fiecare traducător din cadrul unui astfel de birou trebuie să deţină un certificat de traducător emis de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Justiţiei, care se atribuie fie pe bază de diplomă de studii (în cazul absolvenţilor unei facultăţi autorizate de limbi străine), fie în urma promovării unui examen. De asemenea este necesară înregistrarea traducătorului la Administraţia Financiară.
În general firmele de traduceri au angajaţi permanenţi pentru traducerile din/în limbile de circulaţie internaţională şi colaborează cu traducători specializaţi în limbile mai puţin folosite, la care apelează în situaţiile speciale în care primesc astfel de solicitări.

Cadrul legal
O formă juridică extrem de uzitată de către traducători o reprezintă persoana fizică autorizată (PFA). Cele mai răspândite rămân însă şi în acest caz SRL-urile.
Activitatea traducătorilor autorizaţi este guvernată de următoarele acte normative: 1. Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din10 noiembrie 1997; 2. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 462/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 442 din 20 noiembrie 1998.

Informaţii suplimentare
Ministerul Culturii şi Cultelor – Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii – Comisia Centrală pentru Acordarea Certificatelor de Traducator in si din limbi străine
Calea Dorobanţi nr. 99A, sector 1, Bucureşti
Tel: (021) 230.08.37 Fax:(021) 230.21.94
www.ministerulculturii.ro

Ministerul Justiţiei
Str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucureşti
Tel: (021) 312.40.23
www.just.ro

Datele prezentate sun informative detalii reale gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Planul afacerii - Elemente cheie

Planul de Afaceri – cine se sperie de el ?

- Planul de Afaceri nu trebuie sa fie o abstractiune buna doar de „pacalit banca”, ci un instrument esential de lucru pentru antreprenor, manager -

Desi majoritatea il vad doar ca pe un instrument de atragere a finantarii, un bun plan de afaceri este folosit pentru a defini obiectivele, strategia, pasii-cheie si mijloacele intrebuintate pentru a ajunge la obiectivele propuse.
In plus, planul de afaceri da fiecarei persoane cu responsabilitate in firma o linie directoare, un scop si modul sau modalitatile cum se poate ajunge acolo.

Consultantul

Cu toate ca multe companii mari au departament specializat sau persoane anjgajate anume sa concepa un plan anual / multi-anual, pentru IMM-uri aceasta sarcina revine patronului / managerului.

Recomandam insa sfatul specialistilor independenti, din mai mult motive: in ciuda costurilor mai ridicate, un mare beneficiu al folosirii unui specialist independent este obiectivitatea.

Prin recomandari, alegeti pe cineva care este la curent cu miscarile din cadrul sectorului in care activati, dar care nu se incurca in exprimari complicate.

Insa cel mai mare avantaj al unui consultant independent este capacitatea de a nu fi inchistat intr-o gandire tarata de rutina si cliseele specifice sectorului in care activati: in locul uni conultant cu foarte mare experienta in sector dar fara experiente diverse, alegeti mai bine un consultant cu experienta moderata pe piata Dvs. dar cu experienta diverisificata multi-sectoriala, cu imaginatie si de aici cu capacitatea de a vedea dincolo de clisee: „think outside the box” cum spun englezii si americanii !

Principii de baza

Un plan de afaceri bun trebuie sa fie clar, concis si pana la 25 pagini (plus anexe). Pentru a capta atentia finantatorului, se intocmeste si un rezumat (”executive summary”) de maxim 2 pagini.

Un bun manager considera planul de afaceri drept un instrument esential de lucru si compara situatia la zi sau cea „din teren” cu prezumptiile (”assumptions”) facte in planul de afaceri – vazand eventual si in care dintre scenarii se incadreaza: daca situatia oglindeste scenariul pesimist e timpul pentru „management de criza”, nu-i asa?

Planul de afaceri este esential nu numai pentru conducerea unei afaceri, ci si in fata bancilor sau altor finantatori in cazul in care aveti nevoie de finantare.

Orice bancher experimentat poate face diferenta intre un plan bun si unul slab conceput dintr-o privire: „calcaiul lui Ahile” sunt de cele mai multe ori prognozele de „cash flow” (flux de lichiditati) care trebuie sa fie realiste in ce priveste continuitatea cu istoricul financiar recent al firmei.

In cazul in care afacera este noua, finantatorul se intereseaza de existenta unor cat mai bune si realiste prezumptii, din care sa rezulte proiectii credibile, inclusiv scenarii de tipul "in cel ami bun caz", "in cel mai rau caz", „mediu”, "cel mai probabil".

In plus, firma trebuie sa aiba pregatite solutii credibile pentru scenariile pesimiste sau de criza, inclusiv ce resurse alternative sunt disponibile in cazul ca se ivesc probleme.

Sectiuni si Etape esentiale
Descrierea AFACERII
- trebuie sa evidentieze clar obiectivele afacerii si avantajele competitive pentru atingerea lor.
Nici un plan de afaceri nu este credibil fara o evaluare realista a produsului, a pietei-tinta si a concurentei.

Informatii
 Forma Legala a afacerii: SRL, SA, alta forma.
 Structura Actionariat / asociati. Profil patroni: experienta, studii, alte afaceri. Contacte.
 Licentele si permisele legale necesare pentru a functiona.
 Istoric: daca este o afacere noua, independenta / filiala; achizitie, extindere, franciza.


PIATA si PRODUSUL / SERVICIUL - Ce oferiti pietei?

 PIATA (INDUSTRIA / SECTORUL) pe care activati / veti activa;
 NEVOIA pe care o veti satisface prin PRODUSELE / SERVICIILE Dvs.
 Faza de dezvoltare in care se afla Produsul / Serviciul: idee, prototip, produs finalizat care inca nu se vinde, produs finalizat ce se vinde deja cu succes unei clientele multumite.
 Intrebare cheie: prin ce va diferentiati / va veti diferentia de concurenta ? - aspectul de unicitate al afacerii Dvs., de ce si in ce fel va atrage clientii.
RAPORT CALITATE-PRET OPTIM / un PRET mai mic / o CALITATE mai ridicata / o DIVERSIFICARE superioara a ofertei / DISPONIBILITATE imediata si PROXIMITATE / o MARCA cu notorietate / PERSONAL amabil si SERVICII POST-VANZARE superioare – de aici LOIALIZAREA clientelei / PROMOVARE s.a.

De ce va fi PROFITABILA afacerea Dvs.?
Descrieti - succint in aceasta faza – pe larg la sectiunea financiara:
 Raport Venituri vs. Cheltuieli „specifice” (pe Unitate produs / serviciu) cand functionati la capacitate – de aici se va vedea PROFITABILITATE potentiala pentru finantatori !
 la ce volum al afacerii / capacitate de productie se atinge „Pragul de Rentabilitate” ?

Analiza SWOT a afacerii-tip din sectorul Dvs. si specific a afacerii Dvs.:
 Strengths = puncte tari (interne, endogene)
 Weaknesses = puncte slabe (interne, endogene)
 Opportunities = oportunitati (exogene, adica din partea mediului extern)
 Threats = amenintari (exogene, din partea mediului extern).


Produsul / Serviciul

Beneficiile produsului sau serviciului oferit trebuie prezentate din perspectiva consumatorului. Un antreprenor de succes stie ce vrea consumatorul sau are o idee despre asteptarile sale. Anticiparea de acest tip ajuta foarte mult la obtinerea satisfactiei clientului si la formarea loialitatii acestuia, fiind la baza oricarei strategii serioase apte de a depasi decisiv concurenta.

Descrieti:
 produsul / serviciul – caracteristici principale pe tipologii;
 ce beneficii aduce consumatorului;
 ce aduce diferit produsul /serviciul oferit de Dvs., prin ce va diferentiati de concurenta;
 cum se incaseaza banii pentru aceste produse / servicii;
 cum se loializeaza clientela in cazul produsului / serviciului oferit.

Localizarea si amplasamentul

Succesul sau esecul afacerii Dvs. depinde foarte mult de locatia aleasa si / sau de localizarea si accesibilitatea canalelor de distributie alese. E esential sa fiti aproape de consumatori, pentru ca acestia sa aiba simtul accesibilitatii si al sigurantei.

Care sunt nevoile principale ale locatiei de vanzare / prestari servicii:
 Exista segmente de piata sau demografice de interes ?
(exista destule analize cu puterea de cumparare a populatiei pe fiecare oras / cartier de mare oras ales si amplasamentul concurentei – trebuie doar interpretate profesionist)
 De cat SPATIU / punct de lucru aveti nevoie pentru confortul Clientului / angajatilor ?
 De ce zona / cladirea aleasa: e un vad bun de vanzari, cladirea „impune un standard”?
 Accesibilitate (inclusiv pentru transport in comun; luminare stradala buna s.a.).


Planul de Marketing

Un plan de marketing de succes pleaca de la buna cunoastere a nevoilor, dorintelor si asteptarilor clientilor, ca si a comportamentului tipic al consumatorului si a fidelitatii lui pe piata specifica. Segmentati-va clientii actuali si cei potentiali in functie de varsta, sex, venit, nivel educational, rezidenta... si creionati modele comportamentale pe fiecare sub-categorie.

Identificind acesti factori, se poate realiza o Strategie de Marketing inteligenta si eficace.
In prima faza, efortul de PR si marketing se va concentra asupra acelor clienti care aproape sigur se vor indrepta spre produsul / serviciul oferit. Odata cu extinderea numarului de clienti, va trebui modificat si planul de marketing, pentru a-i include treptat si pe ceilalti si eventual pentru a capta segmente initial ignorate.

 Cine sunt clientii? Definiti si Segmentati piata vizata.
 Piata pe care se intra este in Crestere / Constanta / in Declin / Noua
 Poate fi extinsa piata (cu costuri specifice acceptabile pe „unitatea marginala”) ?
 COTA DE PIATA - cum o veti atrage, mentine si creste?
 Care este politica de preturi?

Concurenta
 Care sunt primii 5 concurenti directi ?
 Cine sunt concurentii indirecti
 Cum sunt afacerile acestora: constante, in crestere, in declin? Care sunt punctele lor tari /cele slabe? Ce canale de promovare, distributie, ce politici de marketing folosesc?
 Exista informatie destula pe piata pentru a fi permanent la zi cu pozitia competitorilor? Cum se obtine aceasta informatie? Monitorizati-va permanent principalii concurenti !
 Cum va protejati avantajele competitive / informatia despre asta in fata concurentei?
 Care sunt produsele de SUBSTITUTIE ce ameninta insusi sectorul pe care activati?


Mixul de Marketing - Politica de pret si vanzari

Politica de pret trebuie sa fie „consistenta cu”, aliniata pozitionarii Brandului Dvs. pe piata si strategiei de comunicare (PR) alese. Nu inselati asteptarile consumatorului vizat !

Astfel, puteti sa va pozitionati definitiv drept ofertantul unui produs / serviciu mai ieftin decat concurenta, in cazul in care aveti astfel de avantaje competitive ! Atunci puteti recurge la promovari prin mostre gratuite, premii prin concursuri mass-media, un produs gratuit la X cumparate, un produs gratuit la unul complementar de succes s.a., in functie de specificul afacerii Dvs.

Daca va pozitionati insa drept o companie mai scumpa dar de o calitate superioara, sau mai scumpa datorita diversificarii sporite sau prin servicii adiacente si post-vanzare superioare, puteti alege inclusiv „perioade promotionale” in care preturile sa fie mai mici decat ale concurentei, insa consumatorul de pe piata Dvs. tinta trebuie sa afle din timp si printr-un mesaj clar acest lucru, altfel se va simti „inselat” cand perioada promotionala se termina !

Politica de pret se modifica in functie de conditiile pietei si variatiile preturilor concurentei, insa pozitionarea relativa fata de concurenta e bine sa ramana consecventa pentru perioade lungi ! Mai bine abordati strategia de „preturi multiple”, adica introduceti noi game de produse / servicii – ex. „oferta premium” sau „oferta de baza” - decat sa fiti incoerenti in pozitionare !

„Mixul de Marketing”: Produs – Pret – Plasament (distributie) – Promovare trebuie planificat si executat „ca la carte” – de preferinta cu consultanti specializati sau personal cu mare experienta in asa ceva.
Canalul de distributie utilizat (ex. agenti de vanzari, mari distribuitori, vanzatori en-gros si en-detail s.a.) trebuie atent ales pentru fiecare segment vizat pentru a ajunge la o distributie optima. Odata ales, canalul de distributie, se pot stimula diferitele componente ale acestuia.
Cheia succesului si profitabilitatii este sa aveti o strategie de marketing bine planificata si INTEGRATA cu STRATEGIA FINACIARA si modelul financiar pe care va bazati, adica fiecare miscare de preturi si promotiile trebuie monitorizate constant ca si costuri si profitabilitate specifica pe fiecare produs / serviciu din PORTOFOLIU. Astfel, in timp, veti putea constata ca anumite produse din portofoliul Dvs. au inghtit investitii de promovare prea mari si nu si-au justificat costurile, asa incat fie produsul nu a fost bine conceput, fie a fost gresit pozitionat ca si pret, ori distribuit pe canale improprii sau a avut o comunicare defectuoasa pe piata-tinta.

Pe baza Planului Financiar, incearcati sa determinati pretul care, in combinatie cu volumul de vanzari, maximizeaza profitul !

Branding-ul, Relatiile Publice (PR) si Publicitatea

Brand-ul, sigla si si sloganul ales joaca un rol covarsitor in societatea informationala in care traim deja – epoca post-industriala ! Fiecare afacere se bate cu zeci si sute si poate mii de concurenti potentiali de pe toate meridianele (comertul e liber ! – tarifele vamale sunt pe cale de disparitie, UE doreste si circulatia fara bariere administrative a serviciilor de orice tip !)...
Si astfel fiecare produs se bate pentru un loc cat de mic in mintea clientului, in slabiciunile lui !

Brand-ul trebuie sa fie „consistent”, aliniat valorilor companiei / firmei si sa promoveze produsele si serviciile acesteia drept „o experienta pozitiva” pe care te poti baza intotdeauna. Aici e esential ca si angajatii trebuie sa devina bine „patrunsi de cultura organizationala” si motivati sa ofere clientilor aceasta experienta constanta calitativ !

Publicitatea si Promovarea trebuiesc executate atent - pe canalele cele mai eficiente pentru segmentul de clienti vizat. Acestea creeaza notorietate cat mai larga marcii, atrag noi clienti, dar in acelasi timp consolideaza imaginea brandului in cadrul segmentului de clienti deja atras.

Campaniile de PR – inclusiv sponsorizarile culturale si sportive – trebuie sa comunice la randul lor atasamentul Brandului fata de valorile impartasite de clientii Dvs. si de comunitatea locala.

Planul de Management si executie a strategiei

Conducerea unei afaceri necesita dedicatie, perseverenta, abilitatea de a lua decizii operationale si finaciare optime in timp real, ca si abilitatea de a motiva si inspira angajatii, de a le valorifica potentialul creativ si spiritul de initiativa.

Oamenii sunt cele mai importante resurse ale unei afaceri. Coeziunea echipei trebuie construita si adancita pas cu pas, prin coerenta manageriala. Trainingurile – de coeziune a echipei sau instruire profesionala – sunt utile prin planificare inteligenta si complementaritate.

MANAGEMENTUL MEDIU trebuie sa fie foarte bine specializat. Insuflarea unei „culturi organizationale” sanatoase – care respecta si amplifica valorile Brandului – e un lucru cheie, care nu poate fi suplinit prin simpla recrutare de noi manageri medii cu CV impresionant !
Intrebari-cheie: Care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei manageriale? Care sunt indatoririle acesteia? Sunt bine definite aceste indatoriri? ORGANIGRAMA e eficienta?

POLITICILE de SALARIZARE si cele de PREMIERE / MOTIVARE trebuiesc corelate cu performanta angajatilor – cantitativa dar mai ales calitativa – si cu dedicatia demonstrata.

Angajatii de orice rang trebuie sa simta ca sunt permanent IMPLICATI, ca le este ceruta imaginatia si sunt liberi sa-si foloseasca potentialul creativ: ei au adesea idei inovatoare care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata, la perfectionari ale produselor / serviciilor deja existente, la noi linii de produse /servicii ce pot sa imbunatateasca laturile necompetitive.

SUBCONTRACTARE („OUTSOURCING”) a unui proces de productie / intern:
 motivatia (lipsa capital, lipsa competentelor in domeniu; cresterea profitabilitatatii) si
 securitatea - asigurarea ca procesul subcontractat nu va afecta competitivitatea pe termen mediu si lung, adica respectarea termenilor contractuali (termene de livrare, conditii de calitate) fata de clientii firmei va fi respectata.

RISCURI, SENZITIVITATE la riscuri si planuri de contracarare:
 DEPENDENTA de Furnizori / Canal Distributie / Clienti si pana la
 FINANCIARE: fluctuatiile pietei Valutare / Dobanzilor.

Planul de management trbuie sa cuprinda „borne de performanta” („yardsticks”) care trebuie atinse pe parcursul implementarii. Orice deviere, neimplinire semnificativa trebuie sa conduca la masuri de corectie in timp real - pe cat posibil, dupa cum orice succes peste previziuni poate crea probleme: de la lipsa de finantare la lipsa de personal specializat. Asa incat planificarea trebuie redefinita permanent cand conditiile se schimba, piata fiind la randul ei foarte „fluida”.

Planul Financiar

Prezumptiile (”Assumptions”)
Prezumptiile trebuie sa dovedeasca o bune cunastere a pietei-tinta: marime si evolutie prognozata, cu rata de crestere medie; jucatorii principali si gradul de concenrare a pietei.

Dupa o segmentare corespunzatoare a clientelei potentiale / existente, se defineste Clientul-tipic, „portretul-robot” si comportamentul de consum al acestuia pe fiecare segment in parte.

Se mai defineste Cantitatea Medie de produse / servicii cumparata de clientul-tipic si Marjele brute de profit practicate pe fiecare segment, in conformitate cu Strategia de Marketing.

Se atribuie cote de piata pe fiecare segment - existente / proiectii pe anii urmatori, pe SCENARII:
 Pesimist
 Mediu
 Optimist
„Cel mai probabil” scenariu e bine sa nu fie cel mediu, ci o medie ponderata a celor 3 enumerate deja, in care media ponderata se poate „parametriza” oricand, la cererea finantatorului „avocat al diavolului” din modelul matematic (un simplu Excel face minuni !): ex. in loc de simplistul 33%-33%-33%, un 30%-45%-25%.
Se va lucra in moneda CONSTANTA (EUR, USD sau ROL la nivelul anului 2004). Verificarile ulterioare ale indeplinirii planului vor tine cont de inflatie sau depreciere / apreciere valutara.

Bugetul de start trebuie sa acopere urmatoarele cheltuieli:
Taxe legale si consultanta profesionala la infiintare; Licente si permise; Locatie sediu – costuri achizitie si amenajare; Birotica; mijloace Transport management; Utilaje si Echipament; Personal (costuri de angajare); mijloace Transport pentru Distributie daca e cazul; creatie pachet Brand & logo & slogan; ca si un FOND de RULMENT (salariile pe prima luna si aprovizionarea pentru primul „ciclu de fabricatie” - pana la incasarea banilor aferenti acestuia).

Cheltuielile operationale RECURENTE includ:
Chirii; Leasing daca e cazul; Salarii si prime; Utilitati; Mentenanta echipamente-revizii minime; Asigurari; Contabilitate; Publicitate si promovare; Protocol; Cheltuieli neprevazute s.a.

Acestea sunt toate CHELTUIELI FIXE.

Este ideal sa proiectati separat CHELTUIELILE operationale VARIABILE (Aprovizionare Materii Prime, Materiale Consumabile si auxiliare; Mentenanta suplimentara; Forta Munca temporara, Redevente = drepturi intelectuale la produsele sub licenta altora) pentru a avea permanent sub ochi tabloul profitabilitatii, care se obtine prin calculul PRAGULUI de RENTABILITATE !

Ex.: cel mai bun exemplu e impartirea Utilitatilor in fixe (cele de la sediu si care tin instalatiile la cota de avarie) vs. Variabile (cele care depind de cantitatea de produse / servicii livrate).

COSTURILE FINANCIARE sunt date fie de ratele la imprumuturile bancare, fie de eventualele diferente de curs valtar sau costuri de „hedging” (acoperirea riscului valutar).
Sectiunea financiara trebuie sa cuprinda toate cererile de imprumut pe care le-ati facut.

Tinand cont de Prezumptiile si Scenariile trasate, de Veniturile si Cheltuielile prognozate – aranjate dupa tipologia prezentata – se fac proiectiile financiare pe viitorii 5 ani. Daca afacerea exista deja, acestea trebuie sa se potriveasca logic cu istoria recenta, sa aiba continuitate !

PLANUL FINANCIAR va cuprinde obligatoriu
 Balanta contabila;
 Proiectia veniturilor si cheltuielilor reale (implicit profitul si pierderile prevazute)
 Cash-Flow-ul (previzionare de lichiditati - pe minim 3 ani, detaliata chiar pe luni pentru primul an si pe trimestre pentru urmatorul an);
 Inventar - sistemul de contabilitate de gestiune si control; lista echipamente / provizii;
 Indicatori sintetici de analiza financiara.


In final dar nu in cele din urma, incercati sa va formati o GANDIRE STRATEGICA centrata pe ceea ce vindeti cu adevarat si pe avantajele competitive ale firmei Dvs.

Spre exemplu, Carrefour sau Cora nu vand alimente, bunuri de igiena personala, haine si electrocasnice... Alimente sau bunuri de igiena pur si simplu vinde si chioscul din fata blocului, dar marile hipermerketuri vind de fapt altceva !
Carrefour sau Cora vand mai degraba DIVERSITATE combinata cu servicii LOGISTICE de varf, care prin eficienta lor, ca si prin puterea de negociere uriasa fata de furnizori, asigura pentru clientul final preturi foarte reduse, apropiate de cele de producator.

Pachetul Oportunitati de munca si afaceri va sta la dispozie cu o gama variata de oportunitati de afaceri si munca, idei de afaceri, planuri de afaceri!