Recoltarea si prelucrarea melcilor

Recoltarea, prelucrarea si exportul de melci reprezinta o activitate deosebit de profitabila si usor de pus in practica.

Castigul substantial obtinut din prelucrarea si valorificarea la export a melcilor este dat de faptul ca produsele din carnea acestui animal constituie o delicatesa in tarile occidentale, Franta fiind principalul consumator. Un calcul sumar arata ca din aceasta afacere se obtine un profit de aproape zece ori mai mare decat investitia.

Oricine poate sa recolteze melci din mediul lor natural, dupa ce a obtinut o autorizatie de mediu, pe care ii poate vinde la centrele de prelucrare a carnii, cu un pret foarte bun. De asemenea, in urma unei investitii intre 20.000 si 100.000 de euro, se poate infiinta un centru de prelucrare a carnii de melc, care apoi se exporta, activitate din care se obtine un profit foarte mare.

Afacerea consta in achizitionarea de la culegatori a melcilor vii de padure, care, in urma unui proces de prelucrare, se scot din cochilii, se curata, se spala, se fierb, se congeleaza si se exporta, ambalati in saci din plastic.

Cresterea consumului de carne de melc in ultimii ani a condus la scaderea drastica a numarului de melci in majoritatea tarilor vestice consumatoare a acestei delicatese, fapt care i-a determinat pe producatori sa-si indrepte atentia spre recoltarea melcilor din tarile din estul Europei si din fostele republici sovietice, unde inca se mai gasesc cantitati destul de mari de melci.

Melcul este protejat prin lege
Melcul a fost apreciat inca din antichitate pentru gustul carnii sale, iar in prezent este tot mai greu de gasit in Franta, principala tara consumatoare de specialitati din carne de melc.

Motivele pentru care melcii sunt tot mai rari sunt: campania intensa de culegere a acestora, pe fondul dezvoltarii industriei agro-alimentare, precum si aplicarea tehnicilor agricole moderne care distrug habitatul melcilor. Proaspeti sau congelati, sub forma de conserva sau semipreparati, nimeni nu poate contesta gustul deosebit al melcilor, un produs gastronomic prin excelenta francez.

Cu o piata estimata intre 30.000 si 40.000 de tone de melci vii, Franta ramane cel mai important consumator din lume. Pentru ca productia proprie nu poate acoperi cererea, francezii importa in jur de 20.000 de tone de melci anual. Cresterea consumului, care a dus la diminuarea populatiei de melci din habitatul lor natural, precum si dependenta de importuri au determinat aparitia culturii melcilor de padure, sub denumirea de helicultura.

Cu toate ca recoltarea melcilor este reglementata si rationalizata, in scopul protejarii speciei, cei care se ocupa cu aceasta afacere cred ca exista, totusi, pericolul ca melcii sa ajunga pe cale de disparitie. „In Germania si Franta s-a incheiat recoltatul melcilor inca de acum 20 de ani, ca urmare a exploatarii lor necontrolate. Cehii au limitat recoltarea melcilor dupa 1989 si se pare ca urmeaza si Ungaria, iar Romania nu e departe“, considera directorul Comprodcoop, Stelian Paduraru.

Pentru a preveni exploatarea abuziva a melcilor, in urma cu cativa ani a fost interzis exportul de melci vii, neprelucrati. Masura a fost luata dupa ce exporturile de melci vii au luat un avant foarte mare in primii ani de dupa 1990, punand in pericol atat populatia de melci, cat si existenta firmelor care se ocupa de prelucrarea acestora in tara noastra.

Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului sustine ca, in ultimii ani, presiunea asupra resurselor naturale ale tarii, printre care se afla si melcii, a crescut considerabil, acestea fiind foarte solicitate, in special pe piata externa. Pentru evitarea supraexploatarii acestor resurse, incepand din anul 1997, a fost reglementat regimul de desfasurare a activitatilor de recoltare/capturare si achizitie a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica si a altor bunuri ale patrimoniului natural, in scopul comercializarii pe piata interna si la export.

Specii de melci
Pe teritoriul Romaniei se gasesc doua specii principale de melci folositi pentru consum, care apartin genului Helix: Helix Pomatia (melcul de livada) si Helix Lucorum (melcul de padure).

Melcul de livada este cel mai raspandit, reprezentand aproximativ 70% din populatia de melci recoltati pentru valorificare, acest melc avand si o carne de o calitate ridicata, foarte apreciata de consumatori. Melcul de livada se gaseste in special in zona intracarpatica din Transilvania, in preajma paraurilor si raurilor, a pasunilor si livezilor. Cele mai mari bazine cu o populatie bogata in aceasta specie sunt in judetele Mures, Sibiu, Alba, Arges si Calarasi.

In Franta, Helix Pomatia se comercializeaza sub denumirea de melc de Bourgogne. Acesta este un melc mare care se consuma in principal in estul tarii, putand atinge 45 mm in diametru si o greutate de 40 de grame. Cochilia are forma de glob, de culoare deschisa, motiv pentru care el mai este cunoscut si sub denumirea de „marele alb“.

Melcul de padure are o carne de calitate mai slaba. Aceasta specie se intalneste mai mult in Dobrogea, Constanta si in zona Moldovei, in judetele Bacau si Iasi. Aceasta specie mai este cunoscuta si sub denumirea de melcul turcesc, intrucat traieste in principal in Turcia si in alte tari balcanice (Bulgaria, Serbia), dar si in Italia si alte tari mediteraneene. Cochilia sa este asemanatoare cu cea a melcului de livada, insa are o culoare mai inchisa, cu spirale maronii, si un diametru care poate atinge 50 mm.

Francezii consuma in mod traditional speciile Helix Pomatia si Helix Aspersa, care se comercializeaza sub denumirea de melcul mic-cenusiu. Este vorba de un melc de dimensiuni reduse, care nu se gaseste in Romania, consumat in intregime, mai ales in regiunile mediteraneene si ale Atlanticului.

Pentru ca piata nu a mai putut fi acoperita cu recolta din mediul natural al celor doua specii de melci, industria agro-alimentara franceza a fost nevoita sa recurga la o a treia specie pentru consum – Helix Lucorum, comercializat sub denumirea simpla de melc.

Reglementarile privind culegerea melcilor
Cantitatea de melci care poate fi recoltata este stabilita in fiecare an de Academia Romana, care realizeaza un studiu de impact, pentru a preveni recoltarile abuzive care ar putea duce la disparitia speciei de melci, asa cum s-a intamplat deja in alte tari.

Studiul de impact este platit de catre toate societatile care recolteaza si prelucreaza melcii si in cadrul lui se stabileste cantitatea maxima de melci care se poate recolta din fiecare localitate, din toate judetele tarii. Plata acestui studiu se face in functie de cantitatea de melci recoltata. Cantitatea este mai mare sau mai mica, in functie de numarul populatiei de melci care este descoperita in regiune de catre cercetatori.

Dupa ce a reglementat cantitatea de melci care se poate culege intr-un an, Academia transmite aceste date Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si inspectoratelor regionale de protectie a mediului care acorda societatilor o autorizatie de functionare pentru recoltarea melcilor, in limita cantitatilor stabilite pentru anul respectiv. Pe parcursul anului 2000, spre exemplu, Inspectoratul pentru protectia mediului – Sibiu, unul dintre cele mai mari bazine de melci din tara, a autorizat pentru recoltare o cota de 250 de tone de melci Helix Pomatia.

Pentru primirea autorizatiei de mediu care permite recoltarea si prelucrarea melcilor se plateste o taxa la Ministerul Mediului. Autorizatia se va elibera de catre Inspectoratul pentru Protectia Mediului, in acest scop urmand a fi depusa o documentatie continand cerere-tip, copie de pe documentul de plata a tarifului stabilit si un studiu de evaluare a starii resurselor biologice din flora si fauna salbatica, elaborat de unitati de cercetare stiintifica si avizate de comisia de specialitate a Academiei Romane. Autorizatiile sanitar-veterinare de functionare se vizeaza anual sau la 2 ani, in functie de obiectul de activitate, percepandu-se jumatate din taxa prevazuta pentru eliberarea acestora.

Pentru desfasurarea activitatii de prelucrare a melcilor nu este nevoie de alte aprobari speciale, fiind suficiente autorizatiile si actele obisnuite pentru o societate de prelucrare a produselor alimentare.

Recolta de melci este meteo-dependenta
Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar doua luni din an, aprilie si mai, iar uneori, cand conditiile meteo sunt favorabile, perioada se poate prelungi si in primele saptamani ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a lungul intregului an, cu exceptia iernii, insa cantitati importante se gasesc doar in cele doua luni de primavara, favorabile conditiilor de dezvoltare a melcilor.

In aceasta perioada se recolteaza peste 90% din cantitatea de melci prelucrata pentru export. Cantitatea de melci recoltata depinde si de conditiile meteorologice existente in cele doua luni favorabile pentru aceasta activitate. Melcii ies din cochilii pentru a-si cauta hrana atunci cand afara este cald, cand vremea este insorita si exista umiditate (dupa ploaie si dimineata, pe roua).

Factorii climaterici sunt foarte importanti pentru identificarea perioadei ideale de colectare. Temperatura optima cand melcii ies la suprafata este in jur de 20 de grade, atunci cand alterneaza perioada de ploaie cu caldura. Cand e prea frig sau prea cald, melcii stau ascunsi, chiar daca ne aflam in plin sezon de recoltare. Perioada zilei in care se recolteaza cantitati mari de melci este dimineata si seara, atunci cand soarele nu este puternic, sau in timpul zilei, cand cerul este acoperit de nori.

Tot datorita umiditatii din sol, melcii se recolteaza cel mai bine intre orele 5 si 8 dimineata, adica dupa ce se lumineaza de ziua si pana cand apare soarele. Cand cele doua luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci recoltata scade foarte mult, pierderile putand ajunge si la 50% din cantitatea medie recoltata.

Melcii se gasesc in cantitati mari la liziera padurilor, in livezile cu pomi fructiferi, in luncile si in zonele de deal umbrite de copaci sau de alti arbusti. Umezeala este indiciul principal pentru prezenta melcilor, iar locul trebuie sa fie luminat si aparat de razele prea puternice ale soarelui.

Afaceri doar din recoltare
Daca pentru prelucrarea melcilor sunt necesare investitii destul de mari, care constau in principal in procurarea utilajelor necesare si a unui spatiu de lucru si depozitare destul de mare, o afacere foarte rentabila, cu investitie minima, este colectarea melcilor.

O cantitate de 15-20 de kilograme de melci vii se pot culege intr-un interval de 2-3 ore, iar pe parcursul unei zile se poate ajunge si la o cantitate de 50 de kilograme.

Pretul unui kilogram de melci vii achizitionati de centrele de recoltare de la culegatori variaza intre 1,5 si 3 lei, fiind influentat de cantitatea, calitatea si specia de melci. Cel mai bine platiti sunt melcii recoltati in cantitati mari, de marime mare, proaspeti, cu cochilia intacta. Specia Helix Pomatia (melcul de livada) se plateste cu 20-25% mai mult.

Castigurile substantiale care se obtin din recoltarea melcilor au permis in ultimii ani infiintarea unor asociatii familiale care s-au specializat in aceasta activitate. Dupa investitiile realizate in ultimii doi-trei ani de doua importante firme franceze, concurenta pe piata prelucrarii melcilor la noi in tara s-a intensificat.

Intrucat prelucrarea carnii si a cochiliei sunt operatii simple si usor de realizat, batalia se da pe achizitionarea de la culegatori a unor cantitati cat mai importante si de buna calitate. Astfel ca in vecinatatea vechilor centre de recoltare apartinand cooperatiei, existente in majoritatea judetelor tarii, au aparut in ultimii ani centrele de colectare ale companiilor private care au intrat in aceasta afacere.

Acestea ofera preturi mai mari pentru un kilogram de melci vii, pentru a-i atrage pe culegatorii care furnizau materie prima centrelor de stat. Pentru ca activitatea de colectare a melcilor se desfasoara doar doua-trei luni pe an, aceste centre mai pot desfasura activitati adiacente, precum colectarea fructelor de padure sau a plantelor medicinale.

Receptia melcilor
Receptia melcilor se face intr-un spatiu acoperit, igienizat, fara surse de caldura, dotat cu aparatura de cantarire si masurare, cu lazi de depozitare si de transport. Aceste spatii se pot amenaja in cadrul unei hale sau a unei curti pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite si imprejmuite cu o plasa de sarma cu ochiuri de dimensiuni mai mici decat cochilia unui melc, pentru asigurarea unei aerisiri perfecte.

Intrucat lazile cu melci ocupa un spatiu destul de mare de depozitare, spatiile in care se pastreaza acestea trebuie sa fie de dimensiuni destul de mari, adica de cel putin 50 mp. Melcii trebuie transportati in lazi din plastic, lemn sau metal prevazute cu spatii de aerisire, pentru a nu se sufoca, mai mici decat dimensiunea melcilor, pentru ca acestia sa nu poata iesi.

Melcii sunt adusi in saci, presati si inghesuiti, astfel ca multi dintre ei sunt deja morti cand ajung la centrele de recoltare. Selectarea melcilor morti si a cochiliilor sparte este un prim criteriu de receptie a melcilor. Melcii morti sunt recunoscuti prin pozitia lor in cochilie. Cei vii sunt apoi cantariti si trecuti prin sita de selectie, pentru eliminarea celor care nu corespund dimensiunilor obligatorii. Un melc viu, atunci cand este transportat si manipulat, isi retrage intreg corpul in interiorul cochiliei, putandu-se vedea doar „talpa“ acestuia la baza cochiliei. Melcii morti raman cu corpul in afara cochiliei.

Sortarea melcilor vii
Procesatorii de melci sunt obligati sa accepte la prelucrare doar melcii care se inscriu intre anumite dimensiuni: un melc in cochilie, bun pentru prelucrare, trebuie sa aiba un diametru de minimum 28 mm si maximum 36 mm.

Melcii mai mici de 28 mm sunt considerati pui si trebuie protejati pentru perpetuarea populatiei de melci, iar cei cu marime mai mare de 36 mm sunt considerati adulti si trebuie pastrati pentru reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm contine o cantitate de carne de aproximativ 2 grame, in timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm contine 9 grame de carne. Daca exista furnizori care aduc la centrele de recoltare melci in afara acestor dimensiuni, acestia sunt obligati sa duca melcii inapoi in biotopul de unde au fost recoltati.

„Este, intr-adevar, o mare problema cu recoltarea melcilor care nu se incadreaza in dimensiunile stabilite, pentru ca exista multe persoane fizice, culegatori de melci, care nu cunosc sau nu respecta aceste standarde“, spune Stelian Paduraru, directorul Comprodcoop. Asfel, societatea pe care o conduce este nevoita sa refuze 10-12% din cantitatea de melci receptionata care nu respecta normele de recoltare.

Sortarea melcilor care nu corespund dimensiunilor se face cu o sita metalica prevazuta cu gauri la diametrul minim prevazut, de 28 mm, astfel ca melcii care au un diametru mai mic cad de pe sita si sunt respinsi. Melcii mai mari sunt sortati cu ajutorul cantarului, insa melci cu diametrul mai mare decat cel acceptat se gasesc foarte rar la noi in tara, in jur de 1% din totalul melcilor recoltati.

In schimb, exista multi sub dimensiunea acceptata, acest fapt constituind o reala problema pentru procesatorii de melci, nu doar pentru ca este interzisa recoltarea lor, ci si pentru conditiile impuse in ultimii ani de exportatori. Acestia nu mai accepta melci de dimensiuni mici, asa cum se intampla pana in urma cu cativa ani, cand cererea era foarte mare.

Dimensiunea melcilor este determinata si de zona in care traiesc. Astfel, in zonele intracarpatice din centrul si vestul tarii se gasesc melci de mari dimensiuni, in timp ce in zonele extracarpatice din sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. Dupa sortarea pe dimensiuni si eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt depozitati, timp de 3-5 zile in spatii amenajate, umbrite si aerisite, pentru ca ei sa-si goleasca, in acest timp, continutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt pastrati in lazi speciale din plastic sau metal, umplute doar in proportie de 60%, pentru ca melcii sa aiba suficient aer.

Prelucrarea carnii de melc
Intrucat este vorba despre un aliment de lux, consumat in tari cu mari pretentii gastronomice, precum Franta, Italia, Germania sau Statele Unite, procesul tehnologic de prelucrare a carnii de melc trebuie sa se faca cu multa atentie si sa respecte cu strictete conditiile igienice si sanitare.

Toate utilajele cu care se prelucreaza carnea de melc trebuie sa fie inoxidabile, iar spatiile de lucru trebuie sa aiba pereti impermeabili, pentru a nu fi afectati de aburul care se emana in cantitati foarte mari in timpul operatiunilor de prelucrare, in care se foloseste foarte multa apa.

Toate utilajele care se folosesc pentru prelucrarea carnii de melc se pot obtine, la comanda, la o intreprindere specializata din tara, sau se pot importa, noi sau la mana a doua, din strainatate. Este vorba, in principal, de o banda de sortare, cazane de fierbere si clatire a carnii de melc si selector pentru calibrarea carnii pe dimensiuni. De asemenea, pentru ca este o carne foarte perisabila, spatiile de prelucrare nu trebuie sa aiba instalatii de incalzire.

1. Prima operatiune in prelucrarea melcilor consta in depunerea acestora pe mese de inox, unde sunt dati cu sare, astfel incat melcul sa-si introduca intreg corpul in cochilie, operatiune care se numeste incochiliere. Acest procedeu este finalizat in momentul in care talpa melcului este perfect retrasa in cochilie, acoperita de o pelicula alba de spuma. Acest lucru este necesar pentru protejarea carnii in timpul urmatoarei operatiuni, oparirea.

2. Dupa ce s-au sarat si s-a realizat incochilierea, melcii sunt luati de pe mesele de inox si sunt asezati pe o banda transportoare, tot din inox, care are o miscare de du-te/vino. Deasupra benzii se afla dispozitivul de oparire, un tub prevazut cu gauri, prin care se elibereaza aburul fierbinte sau apa fiarta, care opareste melcii. Un melc se opareste timp de aproximativ un minut, cat dureaza trecerea pe sub oparitor.

3. Dupa ce au trecut de oparitor, melcii cad pe banda de selectie, impartita in doua sectoare, loc in care are loc decochilarea: carnea de melc este scoasa din cochilie, cu ajutorul unei furculite speciale. Carnea se asaza in sectorul extern al benzii, iar in urmatorul sector, spre interior, cochiliile goale. La capatul benzii se afla doua iesiri, una pentru carne, iar cealalta pentru cochilii, care cad in lazile colectoare, plasate sub gurile de iesire.

4. Carnea de melc este transportata apoi pe alte mese de prelucrare, se indeparteaza aparatul digestiv si organele interne ale melcului, cu ajutorul unui foarfece special. In acest moment, putem spune ca am obtinut carnea de melc curata, gata pentru a fi pregatita in vederea consumului.

5. Pregatirea carnii incepe cu fierberea ei timp de aproximativ 20-25 de minute, intr-un cazan obisnuit, in care se pot pune cantitati mari de carne de melc: 25, 50 sau chiar 100 de kilograme. Dupa ce a fost fiarta, carnea trece prin doua operatiuni de clatire succesive, in apa rece, operatiuni care se efectueaza intr-o masina de spalat circulara (ea dispune de un tambur care se invarte circular).

6. In acest moment, prelucrarea carnii a luat sfarsit, ea urmand sa fie sortata intr-un aparat de calibrare (selector), sub forma unui cilindru, care indeplineste in acelasi timp si rolul de zvantare si uscare a carnii. Cilindrul este dotat in interior cu mai multe spirale care imprastie carnea uniform pe intreaga sa suprafata exterioara, pe care se afla orificii rotunde, de diferite dimensiuni, prin care se sorteaza carnea. Exista mai multe calibre standard de sortare, de 3-5 grame, 5-7 grame, 7-9 grame pentru fiecare bucata de carne de melc sau alte dimensiuni, in functie de cerintele clientilor. Fiecarei categorii ii corespunde o gura de iesire, direct in lazile de colectare.

7. Dupa finalizarea procesarii carnii de melc, aceasta se pastreaza, in lazile speciale, timp de 8 ore, in camera frigorifica, la o temperatura de 1-2 grade, pentru eliminarea continutului de apa. Ulterior, carnea se pune in saci de plastic a cate cinci kilograme si se congeleaza la minus 30 de grade, timp de opt ore, sau la minus 18-20 de grade, timp de aproximativ 24 de ore. Congelarea se face intr-un timp mai lung sau mai scurt, in functie de performantele tunelului de congelare. Dupa congelare, carnea se pune la pastrat in camera frigorifica la o temperatura de minus 18 grade, pana in momentul cand se strange o cantitate de carne suficient de mare pentru un transport.

Carnea de melc se ambaleaza in saci de plastic de cate cinci kilograme, iar apoi in cutii din carton in care incap patru pungi a cate cinci ki­lograme. Transportul se face cu camioane frigorifice, in care se pastreaza o temperatura de minus18 grade, un camion avand o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul catre beneficiari se plateste de catre producatorul de carne de melci si reprezinta un cost de aproximativ 0,16 euro pe kilogramul de melci.

Tratarea cochiliilor
Dupa ce carnea a fost scoasa din cochilii pe banda de sortare, acestea sunt puse in lazi si sunt depozitate intr-un loc uscat, bine aerisit, in asteptarea momentului in care vor fi procesate. Cochiliile vor fi tratate si spalate abia dupa ce s-a finalizat procesarea carnii de melc, care este un aliment perisabil si deosebit de sensibil, ce trebuie procesat si congelat intr-un timp cat mai scurt, pentru a-si pastra proprietatile.

Cochiliile se spala mai intai intr-un utilaj special, prevazut in interior cu o perie cilindrica cu fire din plastic, care intra in interiorul cochiliei si o curata de resturile ramase. Intrucat interiorul cochiliilor este greu de curatat, iar exteriorul este foarte murdar, acestea se trec ulterior printr-o baie de apa cu soda.

Utilajul de spalare a cochiliilor de melci cu soda si apa trebuie sa dispuna, in mod obligatoriu, si de bazine de decantare a sodei. Spalatorul cu soda este un tub circular, prevazut cu un tambur care are o miscare de rotatie, pentru a aduce cochiliile de la intrarea in tub, spre iesire, in partea opusa a acestuia. Dupa iesirea din baia cu soda, cochiliile trec intr-un bazin de clatire, iar apoi intr-unul de uscare. Cochiliile sunt ambalate apoi in saci de plastic de 50 de kilograme.

Procesarea carnii si a cochiliilor de melc se face in proportie de 80% manual, fapt care implica sume destul de mari pentru forta de munca. Totusi, cheltuielile nu sunt exagerate, daca tinem cont ca se poate lucra cu forta de munca necalificata, pe o perioada determinata, intre trei si cel mult cinci luni de zile.

Pentru procesarea unei cantitati de aproximativ 600 kg de carne de melc in fiecare zi, este nevoie de peste 50 de angajati. Pentru ca melcii sunt foarte sensibili atunci cand sunt tinuti in afara conditiilor naturale, mortalitatea fiind destul de mare, iar carnea destul de perisabila, este recomandabil lucrul in mai multe schimburi, atunci cand exista cantitati importante de melci vii depozitate, in asteptarea procesarii.

Piata melcilor
Franta importa anual peste 20.000 de tone de carne de melc. Fata de anii ’80, pretul melcilor s-a dublat in anii ’90, ajungand la aproximativ 6 euro kilogramul. Pretul mediu al unui kilogram de melci vii importati este de 3 euro. Pretul mediu al melcilor conservati de import se situeaza intre 3 si 7 euro. Grecia este principalul furnizor de melci pentru Franta, livrand aproximativ 50% din valoarea importurilor facute de aceasta tara. In privinta categoriei de marfuri, melcii din Grecia reprezinta 20% din importurile de melci proaspeti sau congelati, 85% din importurile de melci preparati si 80% din importurile de melci conservati.

Helicultorii francezi cresc in special specia Helix Aspersa de doua tipuri, Petit-gris si Gros-gris, a carui talie este asemanatoare cu specia de Bourgogne. Statele Unite, un alt important consumator de melci, importa anual cam 500 de tone de carne de melc conservata, in valoare de 300 de milioane de dolari, majoritatea importurilor facandu-se din Europa.

Din acest motiv, americanii si-au dezvoltat propria productie de melci, in cadrul unor ferme indigene. Cu toate acestea, in nu mai putin de 12 state americane, cresterea melcilor pentru consum este interzisa, in urma protestelor asociatiilor pentru protectia animalelor.

Piata producatorilor de carne de melc din Romania
Daca inainte de 1990 existau doar doua centre de prelucrare a carnii de melc, unul la Timisoara, iar celalalt la Sibiu, acum exista mai multe astfel de intreprinderi particulare, dintre care trei sunt mai importante, in cadrul lor prelucrandu-se cam 80-90% din productia totala din Romania.

Cele doua fabrici de prelucrare realizate de firme franceze proceseaza peste 1.000 de tone de melci anual, adica mai mult de jumatate din productia totala a Romaniei. Succesul celor doua intreprinderi franceze a fost asi­gurat de faptul ca acestea au investit sume importante in tehnologie si au resurse proprii pentru finantarea procesului de recoltare si prelucrare a melcilor, in timp ce producatorii locali sunt nevoiti sa apeleze la credite bancare pentru a putea sa cumpere cantitati importante de melci vii in vederea prelucrarii.

In Romania se produc anual in jur de 2.000 de tone de melci, peste 95% din acestia fiind exportati, marea majoritate in Franta. In prezent, sunt acceptati la export doar melci de dimensiuni mari, intre 3,5 si 5,5 grame.

Profitabilitatea produselor BIO

In pofida crizei economice, cultivatorii de produse agricole BIO din Romania sunt increzatori in viitorul acestui sector economic.

Unul dintre pionierii agriculturii biologice din Romania, Aurel Petrus, un agricultor de 49 de ani din satul Stefan cel Mare, situat la 100 de kilometri est de Bucuresti, sustine ca "Viitorul este biologic".

Agricultorul a inceput in 2000 si in prezent supravegheaza 1.300 de hectare de culturi de grau, porumb, floarea soarelui, soia, plante medicinale, hamei si lucerna. Aurel Petrus are 18 angajati permanenti si numerosi muncitori sezonieri si terenurile in arenda a peste 500 de persoane.

Afacerile merg bine: 500.000 de euro este cifra de afaceri pe 2009 si este profitabil. Cea mai mare parte a recoltei este exportata catre Germania si Austria, pentru ca in Romania nu exista uzine certificate pentru prelucrare.

Potrivit Ministerului Agriculturii, in 2009, 240.000 de hectare sunt destinate culturilor biologice. Peste 4.000 de fermieri inregistrati in 2009 au produs 261.000 de tone de produse bio.

Un alt exemplu de reusita in acest sector sunt sotii Mariana si Mihai Huzu care, fara sprijinul Uniunii Europene, s-au lansat in agricultura bio anul acesta. Pe parcela din jurul casei, situata in satul Plevna, (la 60 de kilometri de Bucuresti), ei cultiva rosii, " gogosari", ardei rosu tipic pentru Romania, vinete, busuioc si-au construit singuri o mica sera si isi folosesc magarul la lucrari.

Aceasta activitate le permite celor doi sa "traiasca mai bine" decat din meseriile anterioare, ea vanzatoare la un magazin de pantofi, iar el muncitor in constructii. "Este mult de lucru, dar suntem mult mai multumiti", explica acestia.

Societatea Ecolife Bio, infiintata de francezi, asigura distributia produselor acestora la supermarketuri, dar si la particulari care vin si cumpara direct legume de doua ori pe saptamana de la depozitul din Bucuresti.

Produsele ecologice alimentare au cunoscut o dezvoltare deosebita in ultimele doua decenii. Grija fata de natura, delicatetea echilibrului natural, multitudinea de boli cu care omul se confrunta din ce in ce mai des, alimentele fara gust, industriale, toate acestea au dus la formarea unui curent din ce in ce mai puternic, curent ce doreste restabilirea unui respect fata de natura si a protectiei acesteia.

Suntem din ce in ce mai atenti la ceea ce mananc, la calitatea produselor pe care le folosim, fie ca sunt cosmetice, produse alimentare sau a celor folosite in casa, de la detergenti pana la banalul mar. Este normal ca acum, dupa ce am ajuns la un anumit standard de viata, nu foarte inalt, dar oricum decent, sa ne gandim nu numai la noi, cat si la mediul in care traim si la calitatea produselor pe care le folosim.

Iata cateva afaceri din agricultura in care poti valorifica produse BIO: cultivarea legumelor in sistem ecologic, cultivarea plantelor medicinale si aromatice, cultivarea ciupercilor si cultivarea arbustilor fructiferi.

Cum sa scapi de blocajele in trafic

Pentru ca numarul masinilor a crescut simtitor, marile orase europene sunt din ce in ce mai aglomerate. De aceea, a fost binevenita aparitia unui nou mijloc de transport, rapid, eficient si sanatos, anume bicicleta, care a a lansat bineinteles si o noua afacere de succes: inchirierea de biciclete.

Sunteti in vizita in Berlin, Frankfurt sau München si doriti o bicicleta? De cativa ani, serviciul special Call a bike al companiei de transport in comun Deutsche Bahn AG sta la dispozitia biciclistilor amatori care viziteaza cele trei orase germane.

Cum functioneaza acest serviciu? Foarte simplu: in toate marile intersectii ale orasului se gasesc biciclete legate de un obiect stradal fix (semn de circulatie, stand de biciclete, stalpi etc., cu exceptia semafoarelor), fiind protejate printr-o incuietoare electronica speciala, care poate fi deshisa cu un cod numeric. Pe incuietoare este amplasat un beculet cu lumina verde. Daca acesta se aprinde intermitent, inseamna ca bicicleta este libera si poate fi inchiriata.

Inregistrarea comenzii se face printr-un serviciu de hotline, care poate fi apelat la un numar de telefon imprimat pe incuietoare, unde convorbirile se taxeaza cu 6 eurocenti pe minut.

Asadar, cine are nevoie de o bicicleta, se inregistreaza telefonic (precizand numele sau si numarul cartii de credit), transmite numarul bicicletei in centrala (acest numar este, de asemenea, inscris pe dispozitivul de inchidere) si primeste un cod de patru cifre pentru deschiderea incuietorii. Incepand din acest moment, porneste si cronometrul: o ora de plimbare cu bicicleta costa 3,60 euro sau 6 eurocenti pe minut, dar nu mai mult de 15 euro pe zi (24 de ore). Daca bicicleta este inchiriata pentru o perioada mai lunga (intre patru zile si o saptamana), tariful este de 60 de euro.

Returnarea bicicletei se poate face in intersectiile mari, unde poate fi legata de orice obiect fix. Se deschide capacul dispozitivului de blocare, pe al carui ecran se poate citi „Returnare”, inscris insotit de variantele Da/Nu. Apasand butonul Da, este afisat automat codul de primire, care trebuie comunicat telefonic in centrala, impreuna cu locatia in care a fost lasata bicicleta (intersectia strazilor...).

Josef Gundel si Christian Hogl, cei doi intreprinzatori care pus pe picioare aceasta afacere, au castigat doar in prima luna dupa deschidere peste 50.000 de euro. Peste 30.000 de clienti au fost inregistrati pana acum, minimum si maximum de comenzi fiind de 250, respectiv 1.500 pe zi, in functie de anotimp.

„Cele mai multe apeluri le primim sambata dupa-amiaza si seara”, spune Josef Gundel. “Asa cum ne asteptam, afacerea functioneaza cand vremea este frumoasa, in special vara. Avem in medie 1.100 de comenzi pe zi, insa tendinta este crescatoare. Durata inchirierii variaza intre 55 si 85 de minute.”

Dupa evolutia spectaculoasa a afacerii in München, Hogl si Gundel s-au extins si in alte orase. In vara anului 2002 a fost infiintata filiala de la Berlin, iar din 2 mai 2007, alte 700 de bicicletele pot fi inchiriate si in centrul orasului Frankfurt pe Main sau in districtele adiacente (Bornheim, Bockenheim, Gallusviertel, Nordend, Ostend, Sachsenhausen, Westend sau in gara centrala).

www.callabike.de

Lanseaza-ti produsul pe piata in 6 pasi

Am o idee, dar sunt confuz despre cum ar trebui sa intru pe piata”. Aproape zilnic, aud pe cineva intrebandu-ma cum sa isi lanseze inventiile pe piata. Acestea sunt la fel de variate precum oamenii care le dezvolta.

Daca aceasta este intrebarea pe care ti-ai pus-o si tu, esti exact unde ar trebui sa fii. Daca ai cu adevarat o inventie, ceva ce nu a mai fost creat pana acum, te avertizez ca nu exista aceeasi modalitate pentru toti, ca sa intre pe piata. Sa afli cum sa lansezi produsul pe piata este deseori mai relevant pentru succesul tau, decat trasaturile si beneficiile inventiei tale.

De fapt, adevaratii consumatori care cheltuiesc o mare suma de bani, nu cumpara inventii, ci produse. Asa ca, uita de inventii si gandeste-te cum sa vinzi un produs nou.

Primul pas ar fi sa cercetezi si analizezi cum au facut altii pentru a-si lansa produsele pe piata, sa intelegi instrumentele necesare, aici incluzand si procedura de vanzari, marca inregistrata, drepturile de autor si piata potentiala pentru produsul tau. Exista o multime de carti folositoare, cursuri si site-uri care te pot ajuta in analiza ta, dar ca inventator, tu esti persoana potrivita care poate decide ce piata este cea mai buna pentru produsul tau.

Daca nu esti dispus sa investesti energie si timp in adunarea informatiilor, in studierea oportunitatilor si in conceperea unui plan de afaceri, chiar daca ai multi bani pentru a investi in produs, e posibil sa nu ajungi la rezultatul dorit.

O alta intrebare care imi este adresata frecvent este “Cum reusesc sa fac rost de brevet?” Cel mai adesea, inventatorii cred ca primul lor pas in acest proces este sa aiba acea autorizatie. Brevetul nu este o inventie. A avea acel brevet nu inseamna ca produsul tau va intra pe piata. Daca iti este greu sa crezi asa ceva, intreaba orice reprezentant care elibereaza brevete, cati dintre clientii lui au facut mai multi bani decat costul brevetului lor.

Sase pasi pentru a-ti lansa produsul pe piata:
1. Cumpara una sau doua carti bine cotate din domeniul inventiilor. Cauta-i pe aceia care s-au concentrat pe ideea de a face bani, nu doar pe brevete. Aud adesea oameni care imi spun: "Am cumparat cartea X, dar inca sunt confuz”. Dupa ce le raspund la cateva intrebari, realizez ca ei, de fapt, nu au citit cartea. Dupa acest pas, poti adapta urmatorii cinci pasi pentru a integra ceea ce ai invatat din cercetarea ta.

2. Fa o analiza de piata. Identifica ce produse de pe piata, atat cea online, cat si magazinele, sunt asemanatoare cu ideea ta de produs, noteaza-ti ce companii le produc si unde sunt vandute.

3. Petrece-ti timp pe site-uri despre brevete, autorizatii si marci inregistrate, pentru a identifica si citi brevete similare conceptului tau.

4. Dezvolta-ti un prototip cat mai bun posibil, cu resursele disponibile. Acesta poate fi unul simplu precum un desen, sau complex precum un produs profesional.

5. Comunica cu alti antreprenori din zona ta, sau online, pentru a va impartasi informatii, resurse si pentru a oferi sprijin unii altora.

6. Concepe un plan de afaceri simplu. Incepe cu elementele de baza.

Evita anumite zvonuri si trucuri de care ai auzit ca fac minuni, dar ti se par prea grozave pentru a fi adevarate. Fii sceptic cand auzi persoane care sustin ca au abilitatea de a-ti lansa produsul in locul tau, cu un studiu minim de fezabilitate. Tu esti cea mai potrivita persoana pentru a face intrarea produsului tau pe piata, asa ca incepe chiar acum!