Analiza Tranzactionala Relatii interumane de succes

"Imi pare rau dar nu reusesc sa aud ce spui.
Ceea ce esti si ce faci striga mult mai tare".
(R.W. Emerson)

"Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut dintotdeauna".
(A. Robbins)

"A intreprinde si a repeta aceleasi actiuni asteptand rezultate diferite este primul simptom de nebunie".
(corolarul afirmatiei precedente)

"Inainte de a-ti da drumul la gura, asigura-te ca ti-ai pus in functiune creierul".
(din intelepciunea tehnologica)

"Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu".
(din intelepciunea populara)



Am vrut sa va amintesc aici cateva aforisme celebre, care pot da mai multa lumina decat un morman de carti, pentru ca, in afara de faptul ca vom termina studiul asupra Analizei Tranzactionale, in acest articol vom reveni asupra comunicarii dintr-un punct de vedere specific. Am scris ca as fi dat unele sfaturi pentru a iesi din situatiile create de "jocurile psihologice", dar as depasi cu mult spatiul pe care il am la dispozitie; tineti cont ca intreaga parte terapeutica a Analizei Tranzactionale priveste chiar acest subiect.
Tocmai de aceea, in loc de a va da o plicticoasa lista de jocuri cu posibile "contre", prefer sa ma intorc la ceea ce reprezinta principiile de baza ale unei comunicari eficiente si sa ma concentrez asupra a ceea ce este mai oportun de facut, tinand cont de cele relatate in ultimele articole.
Cititorii mai sufletisti isi vor aminti ca in numarul din octombrie scriam despre obiective si despre modul cel mai eficace de a le programa si de a le urmari. in acelasi articol citam modelul cibernetic ca fiind cel mai potrivit din punct de vedere al eficientei. Vi-l aduc din nou in atentie, pentru a nu fi nevoiti sa rasfoiti colectia "Idei de Afaceri":
- definitia obiectivului;
- deciderea strategiei de actiune si punerea sa in practica;
- observarea rezultatelor;
- schimbarea a ceea ce eventual nu a mers, pana cand se obtine rezultatul dorit.
Ceea ce nu am scris in mod explicit este ca acelasi model poate si trebuie sa fie aplicat de fiecare data cand se intentioneaza sa se ajunga la o comunicare corecta.
Deci, este nevoie ca, in primul rand, sa tinem cont ca motivul principal pentru care se comunica este acela de a obtine un anumit comportament al celui care raspunde. Acest rezultat ("starea dorita" de noi) ar trebui sa fie permanent prezent in mintea noastra si ar trebui sa ne foloseasca drept punct de referinta si indrumare. Altfel riscam sa ne implicam in jocurile psihologice, ceea ce ar avea drept rezultat - in varianta cea mai optimista - absolut nimic.
Iata deci ca, inainte de a deschide gura, trebuie sa ne punem anumite intrebari:

1."Ce vreau sa obtin?" sau "Care este obiectivul acestei comunicari?"
Poate vreau sa clarific o situatie, sa cer ceva, sa exprim un sentiment, sa multumesc, sa seduc, sa dojenesc, sa informez, sa stabilesc o relatie etc.
Daca ceea ce vrem sa spunem sau sa dam de inteles nu ne este clar, inainte de orice chiar noua insine, atunci este evident ca vom reusi doar cu foarte mare dificultate sa transmitem mesajul interlocutorului nostru.


2. "tinand cont de ceea ce stiu despre persoana careia ma adresez si de starea sa actuala, care este modul ideal de a obtine ceea ce doresc?"
Sunt moduri infinite de a exprima acelasi lucru, insa trebuie sa il gasim pe cel adecvat interlocutorului nostru, altfel vorbim doar pentru noi. Cui oare nu i s-a intamplat sa intalneasca un medic, un avocat, un vanzator care sa-l copleseasca cu cuvinte tehnice, fara sa se preocupe daca este urmarit sau nu?
Daca reusiti sa va amintiti cum v-ati simtit, veti reusi mai usor sa evitati aceasta greseala.
De asemenea, este foarte important sa tineti cont de starea sa emotiva; daca cineva este obosit, speriat, distrat, infuriat, ar putea doar cu mare dificultate sa devina receptiv. in astfel de cazuri este mult mai util sa ne concentram asupra raportului si sa ascultam, in maniera empatica, amanand pentru o ocazie propice ceea ce doream sa spunem, decat sa incercam cu tot dinadinsul sa comunicam un mesaj care oricum nu va fi inteles (in acest sens, va recomand sa cititi cu atentie excelentele articole ale dnei dr.Rodica Candea).

3."Ceea ce intentionez sa comunic este mai valoros decat relatia (raportul) mea cu aceasta persoana?"
Deseori nu ne dam seama cat de mult rau facem cu vorbele noastre. Ne place sau nu, toti suferim de o nesiguranta de fond - chiar daca este mascata cu abilitate - si reactionam in mod automat agresiv, sau ne transformam in "victime", daca cineva ne provoaca intr-un fel sau altul. Asadar, mai ales daca trebuie sa va confruntati cu argumente personale, puneti-va des aceasta intrebare: "Merita intr-adevar sa prejudiciez raportul meu cu cineva pentru simplul motiv ca vreau sa am dreptate in legatura cu o banalitate?" Uneori da, asa cum uneori poate fi necesar sa reactionam cu maxima duritate; important este sa o facem in cunostinta de cauza, pentru a nu ne trezi apoi ca trebuie sa infruntam o situatie pe care nu intentionam sa o producem (va reamintesc ca noi suntem responsabili de rezultat, nu cel care ne asculta).

********************************
Evident, aceste intrebari ne vor ajuta si atunci cand cineva incearca sa comunice cu noi, mai ales daca o face in maniera negativa. Pe baza a ceea ce am spus despre necesitatea de a schimba si despre "strokes" negative, ar trebui sa va fie clar ca persoana care se comporta incorect, agresiv sau este nepoliticoasa (sa ne amintim ca orice comportament inseamna comunicare) nu o face ocazional sau pentru ca are ceva cu voi, ci pentru ca a invatat ca acela reprezinta modul de a obtine ratia proprie de "strokes".
A reactiona automat ne-ar implica imediat intr-unul din jocurile psihologice despre care am vorbit in numarul trecut: orice rol activeaza un altul (Persecutor - Victima, Victima - Salvator etc.) si este nevoie de mult autocontrol pentru a nu ne lasa antrenati intr-o situatie negativa.
Din pacate, dupa cum am mai spus, nu exista solutii simple; varianta cea mai buna este sa activam starea noastra Adulta, in primul rand impunandu-ne sa nu incepem noi un joc care sa ne antreneze intr-o situatie negativa si in al doilea rand incercand sa readucem comunicarile la unul din modelele pozitive pe care le analizam mai jos.

Tranzactiile pozitive

Vorbind despre starile Adult, Copil si Parinte in diversele lor forme, s-a spus ca acestea simbolizeaza, respectiv, comportamentul nostru rational (Adult), cel emotiv infantil (Copil) si acela care reflecta modelele de comportament si de autoritate ale parintilor nostri (Parinte). Important este sa ne fixam in minte ca orice stare este utila si ca are functiunea sa, daca este folosita intr-un moment oportun. Aceasta inseamna, de exemplu, ca oricine se

De-a ce ne jucam? Lasati in pace... capra vecinului!

Chiar daca Eric Berne - fondatorul Analizei Tranzactionale - nu ar fi scris despre nimic altceva decat despre jocurile psihologice ("Games people play") si tot ar fi intrat in constiinta omenirii. Asternerea pe hartie a acestui subiect a fost pentru mine un pretext optim de a-l reciti si de a constata ca, la treizeci de ani de la aparitia sa, nu si-a pierdut nimic din actualitate si din eficacitate. De aceea, nu pot decat sa recomand lectura acestei lucrari oricui are ocazia, intrucat micul meu rezumat nu poate sa exprime decat in foarte mica masura ceea ce, din toate punctele de vedere, reprezinta opera unui geniu.
Berne descrie aproximativ 50 de situatii tipice de comportament social; pentru a le face comprehensibile marelui public, el le explica folosind denumiri care sunt intelese de oricine.
Evident, elementele specifice se pot schimba, dar mecanismul de baza ramane acelasi, fie ca este vorba de o discutie intre soti, fie de reuniunea consiliului de administratie al unei companii multinationale. Sa ne amintim ca este vorba de situatii pe care nu le producem intentionat si care au caracteristica de a se repeta cu o neplacuta regularitate.
Pe de alta parte, fiecare din noi are tendinta sa prefere unele jocuri fata de altele, in functie de mediu si de interlocutor.
"Avantajul" unui joc psihologic consta in faptul ca persoanele implicate traiesc un moment "intens" fara ca nimic sa se imbunatateasca sau sa se rezolve. in afara de aceasta, se poate schimba o cantitate apreciabila de "strokes", evitand angajarea impusa de "apropiere" si, mai ales, se rezolva oarecum o problema care pentru multi este destul de stresanta: cum sa-ti petreci timpul impreuna cu altii.
Un ultim avantaj - fiind un joc psihologic si unul din cele mai bune moduri de a NU rezolva o problema - protagonistii pot reincepe la infinit, fara a-si modifica pozitiile.
Sa vedem acum unele din cele mai comune si mai usor de recunoscut jocuri, dintr-un punc de vedere general.
intr-unul din numerele viitoare vom analiza aceleasi mecanisme prin optica tratativelor comerciale si, in limita posibilului, va vom da unele sfaturi despre cum sa evitati sa va implicati in aceste jocuri care, asa cum am mai spus, nu au nici un rezultat pentru nici unul dintre subiectii implicati.

<>

in mod sigur este unul dintre jocurile de baza, asa de mult raspandit incat prezenta sa coplesitoare poate sa ne impiedice sa vedem stupiditatea si inutilitatea lui. Este un joc in care pozitia "Eu sunt OK - Tu nu esti OK" devine evidenta.
Eu (Persecutorul) incerc sa-ti demonstrez ca ceva din mine, sau ceva ce eu posed, este mai bun decat ceea ce esti sau ai tu si te pun in pozitia de Victima. Variatiunile sunt practic infinite. Se trece de la lucruri relativ inofensive cum ar fi "catalogul meu este mai bun, mai complet, mai actual...", "stiloul meu", "haina mea", la lucruri mult mai grave: " religia mea", "fiul meu", "culoarea pielii", si mai departe, la altele situate intre cele doua extreme: "masina mea", "facultatea mea", "lecturile mele", " prietenii mei" etc.
Observatie: Daca eu critic masina cuiva pentru ca vreau sa i-o vand pe a mea, nu fac un joc psihologic, ci apelez la o strategie comerciala (dupa parerea mea, cea mai nepotrivita).
Caracteristica unui joc de acest tip este aceea de a nu avea alt scop decat cel al minimalizarii interlocutorului. Evident, victima poate gasi la randul sau ceva de criticat si jocul poate continua astfel cu rolurile inversate.

"Nu-i asa ca este teribil?"

Consta in a gasi acel "tovaras de suferinta" caruia sa i te lamentezi despre o situatie anume si care sa iti dea dreptate, sa te sustina si, la randul lui, sa-ti prezinte o situatie personala asemanatoare.
Obiectul lamentarilor poate varia dupa chef: timpul ("Nu se mai incalzeste odata!"), guvernul ("Toti corupti si incapabili"), seful, tinerii de azi, functionarii de stat, taximetristii, mancarea, sanatatea...
Binenteles, nimeni nu va misca un deget pentru a imbunatatii lucrurile, chiar si atunci cand acest lucru ar fi posibil. Este un joc extrem de raspandit, dar nu foarte daunator, chiar daca este absolut inutil (imi vine in minte un vechi proverb peruan: "Daca exista un remediu, de ce te plangi? Daca nu exista un remediu, de ce te plangi?")


<>

Daca au ocazia, unele persoane se comporta in societate intr-un mod absolut nepotrivit situatiei in care se afla. Astfel, ele provoaca un raspuns agresiv din partea celor din jurul lor, care devin astfel Persecutori si le dau un "sut" (fie in sensul fizic - cum este atunci cand cineva este dat afara din restaurant - fie psihologic - "Sa nu te mai vad niciodata pe aici").
Aceasta le va permite sa se puna in rolul de Victima si sa-si gaseasca usor o persoana care sa vrea sa joace rolul de Salvator.

<>

Un joc pe care il jucam toti, cred, din cand in cand, cautam un public in fata caruia sa facem pe grozavii, chiar exagerand un pic meritele noastre. Nu este foarte grav, daca nu se practica in mod obisnuit.

<>

Joc la care recurge cineva care dovedeste un zel excesiv in a ajuta o persoana din familie, de la serviciu etc. (Salvator), pana cand obiectul unor atat de exagerate atentii este "asfixiat". in acest moment, pozitia sa se schimba in aceea de Persecutor, culpabilizand Victima. ("Ce ingrat esti, incercam doar sa te ajut!"). Succesiv, s-ar putea pune in rolul de Victima chiar pe el insusi, lamentandu-se ca nimeni nu apreciaza eforturile sale.

<>

Consta in a observa modul in care se comporta (in munca, sau in societate) cineva pana cand se reuseste a se descoperi un defect. Acesta va fi apoi folosit pentru a pune in discutie interlocutorul ca persoana si a i se nega toate realizarile anterioare.
Cel care se pune in rolul Persecutorului nu este deloc interesat, in acest caz, de calitatea lucrului (altfel, ar colabora pentru gasirea solutiei), ci va cauta doar un pretext pentru critica. Veti observa, surprinzator, cat de numeroase sunt acele persoane care, negasind nici o neregula in activitatea pe care o desfasurati, vor fi dezamagite si critice, in loc sa va felicite...

<>

Persoana cere o parere sau un sfat, dar respinge in mod sistematic tot ceea ce i se ofera, demonstrand, mai mult sau mai putin logic, ca in cazul sau solutia oferita nu va functiona ("Da, dar..."). Aceasta, pana cand persoanele care ofera sfaturi (Salvatorii) obosesc si intra in rolul de Persecutori ("Nu-ti va merge bine nimic. Cu atat mai rau pentru tine..."), iar el intra in rolul de Victima ("Nimeni nu ma intelege si nu vrea sa ma ajute cu adevarat").

<>
(cel putin 3 jucatori)

Un joc foarte insidios, pe parcursul caruia A va face tot posibilul ca B si C sa intre in conflict, situandu-se apoi in afara partilor (si trecand astfel la un alt joc numit "Acum sa va vad eu pe voi"). Am spus "insidios" pentru ca, asa cum se intampla in toate jocurile, nimeni nu isi recunoaste deschis obiectivul si A ar putea sa nege in orice moment ca i-ar fi provocat pe cei doi in mod deliberat.

<> (cel putin 3 jucatori)

Este un joc indeseobi "conjugal" dar se intalneste la toate nivelurile comerciale si profesionale. A, care traieste sau lucreaza cu B, profita de prezenta altor persoane pentru a-l critica aspru pe B (care poate fi sau nu prezent). Celelalte persoane iau pozitie in favoarea sau impotriva lui B care ramane, oricum, izolat in pozitia de victima.

<>

Jucatorul care, in acest caz, poarta intr-adevar o proteza, se pune in pozitia de victima ("Cum pot eu sa fac ceva, nu vezi ca am un picior de lemn"), sperand sa gaseasca un Salvator care sa se angajeze sa-i rezolve problemele.
Acest exemplu reprezinta metafora tuturor lipsurilor reale sau presupuse de care ne plangem si pe care le utilizam ca pretext pentru inactivitate ("sunt prea scund", "sunt negru", "nu am bani", "nu am studii", "sunt...", "nu sunt...", "nu am..."), uitand ca altii, in aceeasi situatie, au obtinut rezultatele pe care si le-au propus (cititorii mai atenti vor observa ca acum eu am intrat in rolul Persecutorulu

Oporetunitati de afaceri - Transport interurban de persoane

Dintotdeauna transportul a fost o necesitate umană de bază şi o sursă importantă de câştig pentru cei care s-au ocupat de organizarea acestei activităţi. În România, transportul de persoane între localităţi se poate face pe cale feroviară sau rutieră (exceptând distanţele lungi care pot fi străbătute pe calea aerului, dar în cele ce urmează nu ne vom referi la acestea, şi nici la drumurile parcurse cu ajutorul autoturismelor proprietate personală).
Diferenţierea pe care oamenii o fac între aceste modalităţi de călătorie are la bază criterii cum ar fi: rapiditatea, confortul, siguranţa, serviciile asigurate pe parcursul călătoriei şi, nu în ultimul rând, preţul pe care trebuie să-l plătească.
Mai ales în contextul economiei actuale, în care mobilitatea forţei de muncă (atât între diferite ramuri de activitate, cât şi în plan geografic) înregistrează creşteri semnificative, transportul interurban de persoane capătă o importanţă deosebită.
Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul 2001 numărul de pasageri care au apelat la transporturile rutiere interurbane şi internaţionale a fost de peste 200 milioane, dar tendinţa faţă de anul precedent este una descendentă. S-au utilizat peste 3000 de autobuze şi microbuze.

Clienţii
Clientela se împarte în două mari categorii: persoane care fac naveta zilnic, săptămânal sau la diferite intervale de timp (aceştia au cea mai mare pondere) şi turiştii.
În general ei se înscriu în grupa celor cu venituri medii şi mici, deoarece persoanele cu posibilităţi financiare superioare preferă să călătorească cu avionul, cu trenul de mare viteză (Intercity) sau cu maşina personală.
Pentru ca clienţii să poată beneficia de cele mai bune condiţii, trebuie să se aibă în vedere construirea unei (mini) autogări, care să beneficieze de spaţii de aşteptare suficiente şi confortabile.

Concurenţa
În prezent pe piaţa transporturilor interurbane de persoane operează aproape 2000 de firme, dintre

care peste 500 realizează şi transporturi în afara graniţelor ţării.
Pe lângă acestea, trebuie avută în vedere, după cum am mai precizat, concurenţa pe care o constituie transportul feroviar. Totuşi, în ultimul timp, multe persoane au început să se orienteze către transportul rutier, mai ales datorită raportului bun între calitatea serviciilor şi preţul care trebuie plătit.

Promovarea
Aceasta poate consta în anunţuri în presa scrisă sau la posturile de radio, dar şi în afişe lipite în gări sau autogări, spre exemplu, unde mesajul poate ajunge direct la clienţi. Promovarea trebuie îndreptată strict către acele categorii de persoane care s-ar putea constitui în viitori clienţi şi nu adresată publicului larg.

Costurile de început
Cu siguranţă, cea mai importantă componentă a costurilor în perioada iniţială o reprezintă achiziţionarea mijloacelor de transport.
Acestea pot fi cumpărate de noi sau second-hand.
După posibilităţi, se poate opta pentru o activitate restrânsă (transportul între două localităţi învecinate, transportul unor grupuri mici de elevi la/de la şcoală etc.) care presupune o investiţie, dar şi venituri mai mici în faza incipientă, sau pentru o activitate amplă (rute de transport variate – inclusiv internaţionale -, autocare de mare capacitate, condiţii deosebite), ceea ce înseamnă un efort investiţional deosebit, dar şi perspectiva unor încasări şi, implicit, a unor beneficii considerabile.
Un microbuz de 8+1 locuri, fabricaţie 1985, costă între 4000 si 5000 EURO, iar unul de 15+1 locuri, mai nou (1999) poate depăşi 20.000 sau chiar 30.000 EURO.
Autocarele sunt şi mai scumpe. Dacă ne referim la cele produse, de exemplu, între 1993 şi 1996, preturile acestora variază între 50.000 şi 80.000 EURO (cele de 49+1+1 locuri) şi cresc proporţional în cazul celor supraetajate (79+1+1 locuri). E adevărat că se pot găsi şi autocare de 50 locuri la preţuri sub 10.000 EURO, dar acestea au 15-20 ani vechime şi un grad de uzură corespunzător.

Preţurile pentru maşinile noi sunt mult mai mari, ceea ce face foarte dificilă construirea unui (mini)parc auto din maşini noi.

Pregătire şi calificare
Pentru a putea desfăşura activităţi de transport rutier public, operatorii trebuie să posede o licenţă, care se acordă în funcţie de îndeplinirea unor criterii ce vizează onorabilitatea, competenţa profesională, capacitatea financiară şi baza tehnico-materială.
Detalii, datele si planul complet al afacerii gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de munca si afaceri Cresterea prepelitelor

Creşterea prepeliţelor nu este una dintre afacerile nou-intrate pe piaţa românească şi, în consecinţă, nu mai suscită nici uimirea şi nici interesul specific premierelor. Lipsa informaţiilor detaliate şi uneori o defectuoasă orientare pe piaţa iniţiativelor particulare sunt cauze care determină o percepţie greşită a importanţei şi rentabilităţii acestui gen de afacere. Datele furnizate de specialiştii în domeniu contrazic părerea comună şi dovedesc că această activitate, ocazională sau permanentă, este furnizoare de venituri apreciabile.

În esenţă, creşterea prepeliţelor este o afacere pentru a cărei demarare nu este nevoie nici de un capital mare şi nici de condiţii dificil de realizat. Se înscrie, astfel, în gama ocupaţiilor rentabile şi accesibile multor întreprinzători.
Creşterea prepeliţelor este o afacere ce poate fi începută şi dezvoltată cu costuri mici, comparativ cu necesarul de finanţare impus de iniţiative similare. De asemenea, afacerea poate fi concepută ca o activitate de bază sau ca una conexă altor preocupări din gospodărie. În primul caz, întreprinzătorul va pune bazele unei ferme speciale, de mari dimensiuni, în care va avea între 5.000 şi 10.000 de prepeliţe ouătoare. A doua variantă este aceea a unei crescători familiale, cu 100-500 de prepeliţe, crescute pentru consum propriu, dar şi pentru venituri suplimentare.

Amenajarea unei mici ferme de familie se poate face cu relativa usurinta, deoarece o crescatorie necesita spatii reduse, cheltuielile cu echiparea materiala si procurarea materialului biologic sunt modeste, iar piata de oua si carne de prepelita este in continua dezvoltare. Un alt avantaj considerabil este si volumul mic de munca, ce consta in administrarea hranei si apei, in fiecare dimineata, precum si curatarea spatiilor de crestere, operatie ce se repeta la interval de 2-3 zile
Seara, se aduna ouale, destinate fie vanzarii, fie consumului intern.
MATERIALUL BIOLOGIC
Exista trei mari tipuri de crescatorie, in functie de care se achizitioneaza si materialul genetic: crescatorie mixta pentru carne si oua, crescatorie profitabila pe productia de carne si crescatorie profilata pe productia de oua.
PREŢURI
• oua de consum: 2.000 lei
• prepelite pentru sacrificat: 50.000 lei/buc
• oua pentru incubat: 13.000 lei/buc
• pui de o zi: 20.000 lei/buc
• pui de o saptamana: 35.000 lei/buc
• pui de trei saptamani: 60.000 lei/buc
• prepelite tineret: 100.000 lei/buc
• prepelite pentru reproductie: 140.000 lei/buc
SPATIUL
Incaperea aleasa trebuie sa fie bine climatizata, calduroasa, prepelitele nesuportand umezeala si frigul. Pe un metru patrat pot creste aproximativ o suta de pasari si, pentru economisirea spatiului, se pot folosi module suprapuse. Acestea trebuie dotate cu tavite pentru dejectii si cu picurator care va asigura alimentarea cu apa. In aceste conditii, o crescatorie de 500 de capete poate fi amenajata pe o suprafata de numai cativa metri patrati, intr-o singura camera, pe un balcon sau chiar pe o veranda. In incaperea respectiva trebuie mentinuta o temperatura constanta (10-20 grade Celsius) si asigurata luminozitate permanenta. La fel de important este ca in spatiul respectiv sa nu existe curenti de aer, zgomote sau orice alta sursa de stress, prepelitele fiind foarte sensibile la diversele perturbatii de mediu.

HRANA
Prepelita, fiind o pasare ce cantareste 150-200 grame, consuma 25 grame de hrana in fiecare zi. Pentru alimentatie se foloseste un preparat combinat dintr-un furaj special si un complex vitaminic, ambele cu pret accesibil: un kilogram de furaj costa 15.000-20.0000 lei, functie de furnizor, iar vitaminele pentru 500 de capete costa, pe zi, aceeasi suma.

ALTE CHELTUIELI
Crescatoria trebuie amplasata intr-un spatiu racordat la reteaua electrica, deoarece prepelitele au permanent nevoie de lumina. Cele mai folosite pentru iluminarea acestor locati sunt becurile economice de 15 W care nu consuma multa energie si, astfel, nu implica nici costuri mari.

PIATA DE DESFACERE
Ouale si carnea de prepelita pot fi vandute consumatorilor individuali sau unitatilor de alimentatie publica si magazinelor. De asemenea, o varianta viabila este incheierea unor contracte cu firmele de export specializate pe produse alimentare, pentru valorificarea pe piata externa.
Prepelita ajunge la maturitate dupa circa 40 de zile, moment in care, daca i se asigura conditiile optime de hrana si mediu, incepe ouatul, care dureaza cam un an de zile. Productivitatea medie este de 25 de oua pe luna, ceea ce inseamna ca o miniferma cu 500 de prepelite asigura o productie lunara de 12.500 de oua. Valorificand prin vanzare doar 10.000 de oua la pretul de 15.000 lei/buc, se obtine un venit de 15.000.000 lei. Dupa scaderea cheltuielilor facute, ramane, in cel mai pesimist scenariu, un profit minim de 5.000.000 lei, suma ce creste daca si numarul de capete al microfermei va fi marit.
In comparatie cu oul de gaina, cel de prepelita contine de cinci ori mai mult fosfor, de sapte ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Datorita proprietatilor antialergice si stimulante, ouale de prepelita sunt indicate atat pentru tratamentul, cat si pentru prevenirea unor afectiuni. Minusculele si pestritele oua revitalizeaza organismul, regleaza activitatea inimii, digestia, respiratia si au actiune benefica asupra rinichilor, ficatului si sistemului imunologic. De asemenea, rezolva disfunctiile sexuale, avand proprietati afrodiziace.

Prepelita a inceput sa fie domesticita in jurul anului 1300 e.n., pe continentul asiatic, in China, Coreea si japonia, tari in care avea un statu aparte. Japonezii i-au construit chiar colivii din lemn de esenta pretioasa, incrustate cu pietre sau metale pretioase. Exploatarea prepelitelor pentru carne si oua a inceput tot in aceasta parte a lumii, la inceputul secolului trecut, iar cresterea acestor pasari a luat amploare datorita calitatilor terapeutice ale oualor.
Afacerea completa si tot ce ai nevoie pentru incepe o afacere in pachetul Oportunitati de munca si afaceri.

Afacere! 11.000 lei pe luna din sucuri naturale!

Castiga minim 11.000 lei pe luna din sucuri naturale!


Aveti putini bani de investit si vreti sa obtineti rapid profit? Doriti o afacere simpla si banoasa? Sucul natural este solutia! O afacere cu sucuri naturale este profitabila iar investitia nu este deloc mare!

Concret
Un mini-stand stradal in care intreprinzatori ingeniosi desfoara o afacere extrem de simpla: inarmati cu o presa manuala de stors citrice, acestia ofera doritorilor, pe loc, un suc natural de portocale, grapefruit sau lamai, la pretul de 4-5 lei paharul de 200 g. Despre asta este vorba. Mainile agile ale vanzatorului taie portocalele, le introduce in presa de fructe si in cateva secunde sucul este gata pregatit, pe masa.

Un asemenea suc racoros de citrice, obtinut din fructe stoarse chiar in prezenta clientului, exercita o atractie maxima (mai ales in timpul verii), ca urmare este de inteles succesul de care se bucura aceasta oferta.
Comandati acum lucrarea pe cd “Stand de sucuri naturale”.

Atu-uri
1. Clientii cumpara sucuri naturale independent de vreme, caci le considera bogate in vitamine. Vitamine pretioase pentru sanatatea tuturor, de la princhidel la bunic. Iata ca pentru intreprinzatori, aceasta inseamna sezon continuu de vanzari.

2. Toata lumea prefera sucul natural in locul celui asezonat cu E-ri. Iar cel obtinut din savuroasele portocale, mandarine, lamai sau grepfruturi este 100% natural, plin de vitamine si deosebit de apreciat in toate anotimpurile.

3. La amenajarea standului puteti avea in vedere o constructie simpla si una sau mai multe prese speciale pentru citrice. Ca materiale consumabile sunt necesare pahare de plastic de unica folosinta, servetele, saci pentru resturile de fructe stoarse, manusi pentru manuirea fructelor pe care le puteti gasi in hipermarketuri.

4. Investitia o recuperati imediat.

Buget initial
Puteti intra in afaceri cu cel mult 700 euro care reprezinta: constructia standului, achizitionarea presei de fructe, a catorva lazi cu materie prima a fructe: portocale, grepfruturi, lamai precum si achitarea chiriei pentru spatiul de amplasare.

Avantajele acestei afaceri
- Este o activitate simpla, la indemana oricui, avand investitie redusa.
- Profitul apare imediat. Amortizarea investitiei se face in prima luna de functionare.
- Trebuie sa aveti doar standul, presa, materia prima si autorizatiile necesare si puteti incepe sa vindeti suc.
- Materia prima este la indemana si o puteti procura si din hipermarket-uri.
- Nu exista practic, concurenta. Desigur, exista sucuri naturale imbuteliate. Dar oricine prefera produsul proaspat, fara conservanti. Cate standuri de suc natural sunt la dvs. in oras?
- Afacerea este flexibila. Puteti amplasa standul acolo unde este cel mai mare vad si unde puteti avea cele mai mari vanzari, ca de exemplu, intr-o zona cu trafic intens (pe plaja, in gara, intr-un parc, la intrarea unui magazin, in holul unui cinematograf, langa un complex sportiv etc.).
- Spatiul este ieftin datorita dimensiunilor mici ale standului.
- Va puteti extinde rapid. Puteti deschide cu usurinta mai multe standuri. Cu cat vindeti mai multe pahare de suc, cu atat castigati mai mult.
- Nu depinde de anotimp. Standul dvs. poate functiona tot timpul anului, in aer liber sau in interiorul marilor magazine.
- Afacerea nu prezinta nici un risc! Atata timp cat din ce in ce mai multa lume prefera bauturile naturale dvs. veti prospera. Sucul natural din citrice este mult mai sanatos si mai atractiv decat orice bautura cu sau fara conservanti.

Profit initial
Ganditi-va ca vindeti, in medie 150 de pahare de suc pe zi. Inmultiti cu 4 lei paharul de suc si rezulta 600 lei/zi. Intr-o luna obtineti un venit de 18.000 lei din care scadeti 7.000 lei (pretul fructelor si al paharelor) si chiria spatiului (maximum 2.000 lei). Va ramane un profit lunar de 11.000 lei!!!

Afacerea la cheie
Este o afacere simplu de implementat si accesibila oricui. Totusi sunt unele lucruri pe care trebuie sa le stiti pentru a nu da gres si a va pastra in limitele bugetului initial.