"Lucreaza prin intermediul Internetului din comfortul propriului birou de acasa, castigand substantial fara efort si intr-o perioada scurta de timp!" - este una dintre cele mai la moda pacaleli online.
Consumatorul de rand nu ar trebui sa se increada niciodata in promisiuni de genul acelora cum ca poate face bani multi, intr-o perioada de timp scurta, cu o pregatire in domeniu si eforturi minime, lucrand din comfortul propriei sale locuinte, exclusiv prin intermediul Internetului. Daca ar fi adevarat, pur si simplu toti am face acest lucru!
Intretinerea unei afacerei proprii (fie ea online sau nu) face apel la toate resursele necesare oricarei alte activitati comerciale: existenta unor bunuri sau servicii profesionale pe care un anume segment de consumatori ar dori sa le achizitioneze, o promovare eficienta a acestora, bune abilitati de comunicare, bani pentru o investitie minimala in infrastructura, munca din greu si timp pentru a scoate profit.
Planuri MLM
Un plan MLM (Multi Level Marketing) reprezinta deobicei un plan viabil de promovare si vanzare de bunuri si servicii, avand o structura ierarhica, in cadrul careia vanzarile se realizeaza organizat, deobicei prin intermediul unei retele de vanzatori/oameni de marketing. Ceva in genul X coopteaza pe Y si Z sa promoveze pe piata produsele companiei, care, la randul lor, pe langa activitatea de promovare si vanzare au in vedere cooptarea si instruirea de noi membri care sa promoveze si sa vanda, la randul lor, respectivele produse, prin propriile filiere de patrundere pe piata. Fiecare participant intr-o afacere MLM incaseaza comisioane de pe activitatea intregii retele de distribuitori pe care el si colaboratorii lui directi sau indirecti au creat-o.
Punctul slab al unei asemenea strategii apare insa in cazul in care ti se cere sa recrutezi noi si noi membri mai degraba decat a incepe sa rulezi serios produse prin vanzarile directe si instruirea corespunzatoare a structurii de vanzatori deja create. O afacere ar trebui sa se bazeze in primul rand pe vanzarea de bunuri si servicii utile unui anumit segment de consumatori mai degraba decat pe recrutarea continua de noi membri.
Majoritatea companiilor care activeaza in sistem MLM esueaza deoarece incearca sa convinga pe mai toata lumea sa intre in afacere in timp ce ignora grupul de membri deja formati si profesionalizarea acestora, preferand mai degraba recrutarea de noi si noi "adepti". O mare parte din membrii tuturor companiilor de tip MLM pur si simplu NU SUNT INTERESATI de planul de extindere in masa ci doar de profiturile obtinute din vanzarile de produse si servicii prin ei si o structura restransa de colaboratori de incredere.
Scheme Piramidale
O schema piramidala reprezinta o grupare in care membrii mai vechi fac bani din cotizatiile noilor intrati in schema. Uneori este in joc si un produs sau serviciu, de cele mai multe ori fictiv, a carui achizitie tine loc de taxa de inscriere. De mentionat insa faptul ca pentru acest produs sau serviciu nu exista cerere pe piata, ci doar interesul artificial al acelora care doresc sa intre in jocul piramidal si care achizitioneaza produsul sau servicul ca si conditie necesara si suficienta de participare.
Asa zisa profitabilitate a schemei rezida in taxa de intrare in joc care se distribuie inegal catre membrii mai vechi ai clubului, jocului sau schemei piramidale in functie de gradele ierarhice ale acestora in cadrul sistemului. Deobicei, cu cat pozitia individului in structura piramidala este mai aproape de varf si mai departe de baza, cu atat cuantumurile ce revin acestuia din cotizatiile noilor membri sunt mai mari.
Atentie insa: schemele piramidale nu sunt tot una cu sistemele MLM. Diferenta consta in insasi natura comisioanelor: in primul caz acestea se obtin prin achitarea unor sume de bani fara acoperire in produse sau servicii REALE, in timp ce in sitemul MLM exista o piata si o oferta reala de produse si servicii.
Pachete de Calatorie
Pachetele de calatorie sunt acele oferte fabuloase de vacanta prezentate ca "free" sau "low cost" care, din punct de vedere al raportului calitate-pret afisat, sunt mai mult decat avantajoase.
In realitate insa, totul sfarseste prin a costa consumatorul credul sume exorbitante din cauza costurilor ascunse care apar ulterior achitarii primei sume de bani (reprezentand costul primar al pachetului de calatorie prezentat ca atare in reclama). De cele mai multe ori insa, ofertantul nici macar nu onoreaza excursia promisa.
Multe astfel de oferte sosesc prin email sau prin intermediul unor pop-up - uri obscure, sub forma de mesaje comerciale nesolicitate de tip SPAM. Numai acest tip de frauda costa consumatorii din lumea intreaga zeci de milioane de dolari anual.
Cluburi de Consumatori
Acest tip de frauda consta in operari neasteptate in conturile personale ale consumatorilor subscrisi la asa zisele "Buyers Clubs" - "Cluburi de Consumatori" - la care fie ca nu au stiut ca adera, fie nu si-au reactualizat calitatea de membru dupa expirarea perioadei TRIAL.
Mai exact, cluburile de consumatori sunt baze de date in care au fost inregistrati acei consumatori care au comandat diferite pruduse de uz electrocasnic sau de sanatate si infrumusetare, deobicei promovate prin intermediul reclamelor TV sau Internet. In mod tipic, aceste produse sunt oferite la preturi relativ mici sau chiar cadou la cumparatri mai consistente din aceeasi gama, clientul suportand in aparenta doar taxele de ambalare si expediere plus, eventual, un pret modic per produs.
Ceea ce consumatorii e foarte posibil sa nu observe este o mica precizare aparuta intr-un colt al ecranului cum ca respectivul client va fi automat inscris si intr-un club al consumatorilor menit sa-i faciliteze achizitionarea pe mai departe a altor produse similare beneficiind de discount-uri si oferte promotionale. Mesajul mai spune ca pentru inscrierea in club se percepe automat o taxa initiala, urmata de o taxare periodica, deobicei pe o perioada relativ indelungata de timp.
Achizitii Fictive
O alta frauda ingenioasa si oarecum inrudita cu cea a "Cluburilor de Cumparatori" este atunci cand consumatorul primeste o instiintare prin posta sau prin email care anunta apropiata sosire pe numele sau a unui pachet de produse sau servicii de la o anume companie, achizitionat chipurile cu ceva timp in urma de catre consumator, desi acesta nici nu a auzit poate in viata lui de respectiva companie. Mesajul care insoteste instiintarea mai precizeaza ca, in foarte scurt timp, contul consumatorului va fi taxat corespunzator, exceptand cazul in care acesta va contacta compania pentru a infirma comada si anula implicit plata.
Derutat si oarecum alertat, de cele mai multe ori consumatorul contacteaza telefonic sau prin email compania in cauza iar aceasta nici mai mult nici mai putin ii solicita datele personale, datele contului (conturilor) si/sau cardului penru o asa zisa verificare de rutina in vederea anularii comenzii. Odata insa pretioasele informatii intrate in posesia companiei fantoma, cele mai bune intentii se vor transforma curand in cosmarul consumatorului credul.
Bunuri Contrafacute
O frauda cu care mai ales aici, in Romania zilelor noastre, chiar si fara Internet, suntem atat de familiarizati: bunurile contrafacute. Daca pretul unor obiecte purtand sigle si nume de brand celebre, de la haine si parfumuri pana la ceasuri si bijuterii sau produse electronice, sunt mai mult decat modice si ofertele sunt mult prea bune pentru a fi adevarte, atunci, aproape sigur, bunurile sunt contrafacute.
Numele de brand si siglele pot fi cu usurinta reproduse, imprimate sau gravate pe tot felul de obiecte asemanatoare cu originalele, astfel incat, intr-o poza sau intr-o prezentare superficiala, produsele finale sa poata trece cu usurinta ca originale. Pentru a evita astfel de surprize, indemnam consumatorul sa achizitioneze numai de la magazine cu reputatie in domeniu si la preturi cat se poate de reale (chiar daca uneori prohibitive).
Carti de Credit
Fraudele in domeniul cartilor de credit au devenit deja de notorietate. Acestea se impart in mai multe categorii:
1.
Utilizarea unor carti de credit contrafacute;
2.
Utilizarea cartilor de credit furate de la proprietari sau pierdute de acestia;
3.
Colectarea de catre anumiti comercianti obscuri a datelor de pe cartile de credit apartinand acelor consumatori care achizitioneaza online produse sau servicii fictive oferite de comerciant, pentru ca, mai apoi, comerciantul sa utilizeze personal datele cartilor de credit ale clientilor la cumparaturi online;
4.
Spargerea bazelor de date ale bancilor si operarea directa in conturile bancare ale clientilor;
5.
Aplicarea pentru un card de catre alta persoana decat persoana in numele careia urmeaza a fi elibert cardul (aplicare cu sau fara acordul acesteia), pentru ca apoi, operarea in contul (conturile) nou create sa se realizeze de aceeasi terta persoana, cointeresand adavaratul posesor sau fara stiinta acestuia.
6.
Existenta unor asa zise companii care ofera contracost posibilitatea ameliorarii informatiilor negative (din punct de vedere financiar) existente despre un individ in baza de date a bancilor, in vederea facilitarii acordarii de credite;
7.
Existenta unor asa zisi brokeri sau intermediari care, contra unei taxe variind intre sute si mii de dolari, promit consumatorului facilitarea obtinerii de imprumuturi de la banci. In realitate, rezultatul este intotdeauna acelasi: brokerul obtine banii, clientul nu vede nici un cent. Odata ce "intermediarul" a intrat in posesia banilor, acesta dispare. Daca cineva iti garanteaza sau sugereaza ca este in masura sa "aranjeze" obtinerea unui imprumut sau a unei alte forme de creditari, este ilegal si lipsit de orice logica elementara ca acesta sa pretinda achitarea unor sume de bani inaintea obtinerii imprumutului sau creditarii promise.
Cu timpul, inventivitatea in domeniul fraudelor privind cartile de credit va face posibila gasirea de noi portite de obtinere a unor castiguri nemeritate cu ajutorul acestor instrumente de plata ale viitorului. Insa experienta in combaterea acestui tip de infractiuni cumulata in timp de catre cei abilitati sa promoveze si sa sustina pe piata aceste produse ale progresului credem noi ca isi va spune cuvantul. Ramane sa decida viitorul cat de mult ne vom putea baza exitenta pe utilizarea lor.
Promotii, Premii Surpriza, Loterii Online
Promotiile online sunt acele practici prin care consumatorilor le sunt livrate (deobicei sub forma de SPAM) diferite materiale publicitare promovand premii pe care acestia le pot castiga chipurile dupa completarea unui formular de inscriere si achitarea unei taxe de participare sau achizitionarea unui produs. Din moment ce nu exista un premiu real, consumatorul pierde banii pe care i-a achitat la inscriere. Daca a comandat un produs, acesta este de multe ori de cea mai proasta calitate (in cazul in care produsul ajunge vreodata la consumator). Pana si companiile trecand drept legitime si care ofera uzual astfel de asa zise oportunitati au devenit experte in promovarea unui Internet comercial al deceptiei.
Trecand mai departe, mentionam o alta practica la fel de lipsita de etica: Premiile Surpriza sau scheme oferind asa zise "premii instant". Vestea unui premiu instant ajunge la consumator printr-o scrisoare sau email de felicitare a acestuia de a fi fost desemnat "castigatorul" unui obiect (produs) de valoare sau al unei importante sume de bani. Urmeaza solicitarea ofertantului (adresata consumatorului) de achitare anticipata a unor sume de bani in vederea acoperirii taxelor si impozitelor legale privind premiul in cauza, precum si asa ziselor taxe de expediere, raportate valoric direct proportional la consistenta premiului. Totul, intr-un mod cat se poate de oficial si de argumentat cu putiinta, astfel incat sa se inlature, cel putin pentru moment, orice posibila suspiciune venita din partea consumatorului.
Nu in ultimul rand, o a treia practica din aceeasi "familie" de "oportunitati aparute peste noapte" o constituie Loteriile Online. Ele sunt acele rulete electronice, puzzle-uri, jocuri de carti sau alte jocuri online de noroc. Desi nu percep initial nici o taxa de participare (o fac insa ulterior, in cazul "avansarii" la faze ale jocului cu mize relativ substantiale), acestea sunt concepute de asa natura incat sa iroseasca pretiosul timp si ulterior banii consumatorului intr-o practica inutila si exasperanta in care castigatorul nu va fi in nici un caz clientul (nici macar o data).
Opere de Creatie
Una dintre cele mai elaborate si aparent nevinovate fraude este cea legata de operele de creatie. Practic se inventeaza un concurs de lucrari intr-un anumit domeniu, se realizeaza un site cat mai credibil si bine cotat, se accepta inscrierea gratuita in concurs si se scot la bataie asa zisele premii, de multe ori foarte generoase. Apoi sunt asteptati clientii. Care nu vor intarzia sa apara.
Toti cei care "au ceva de spus" in domeniul respectiv isi vor inscrie propria opera de creatie in concurs. In fond nu au nimic de pierdut ci doar de castigat ar crede fara doar si poate oricine. Dar asta nu e tot.
Dupa inchiderea concursului, cel mai mai probabil vor fii desemnati castigatori ai premiilor substantiale indivizi cu identitati fictive sau pur si simplu persoane din randul staff-ului. In cele din urma, primilor 100-1000-10000 de participanti clasati li se va face asa zisa onoare de a fi publicati intr-o lucrare atot cuprinzatoare dedicata tematicii concursului si editata de insasi compania in cauza, lucrarile fiind acum in proprietatea acesteia. In timp ce cheltuielile cu intreaga organizare a "spectacolului" sunt de cateva zeci de mii de dolari iar profitul adevaratilor autori ai lucrarilor este in mare ZERO, ei bine, profitul companiei rezultat din comercializarea operelor de creatie ale "celor multi" va depasi cateva milioane de dolari. Doua exemple extrem de elocvente in acest sens sunt site-urile: www.poetry.com si respectiv www.picture.com, patronate de una si aceeasi firma.
False Operatiuni de Recuperare
Acestea se adreseaza celor care au pierdut bani ca subiecti ai unor fraudari anterioare. Ceea ce ei nu stiu insa este ca, odata cu fraudarea, au fost deja plasati pe asa zisele "liste ale fraierilor", continand nume, adrese, numere de telefon, emailuri, precum si informatii cu privire la sumele cheltuite anterior ca raspuns la solicitarile comerciale venite prin intermediul telemarketing-ului. Listele sunt cumparate sau vandute dupa caz de afaceristi lipstiti de scrupule pentru care nu mai este un secret faptul ca cel care a fost pacalit odata este vulnerabil la pacaleli si a doua oara.
Strategia de abordare a clientului in acest caz mizeaza pe sensibilizarea in exces (a se citi "victimizarea") ex-pacalitului, avertizarea "din pura simpatie pentru acesta" de a nu mai cadea prada si altor scheme similare vehiculate de indivizi lipsiti de scrupule, pentru ca in final, dupa ce increderea a fost castigata, afaceristul deghizat sa lanseze falsa promisiune cum ca, pentru o taxa modica sau o donatie catre o societate de caritate specificata foarte clar, ar putea chiar sa ajute persoana in cauza sa isi recupereze premiul, produsul sau banii cheltuiti degeaba.
In realitate, "recuperatorul" pur si simplu il usureaza pe client de alti bani, fara a avea de gand sa se angajeze vreodata intr-o actiune de recuperare a pierderilor suferite anterior de client.
Bani din Nigeria
Aceasta frauda in toata regula vizeaza de-o potriva inalta societate ca de altfel si clasa mijlocie, atat intelectualii cat si muncitorii de rand, barbatii si femeile de-o potriva, intr-un cuvant pe toti aceia care dispun de oarecare resurse materiale si care nu sunt usor de convins cu Premii si Loterii, Lucru la Domiciliu sau Cluburi de Cumparatori.
In aceasta schema, clientul primeste un email, un fax sau o scrisoare postala prin care un individ dintr-o tara sud-africana (de cele mai multe ori Nigeria) ii ofera acestuia sute de mii sau milioane de dolari daca il ajuta sa transfere bani, diamante sau alte bunuri in Statele Unite pentru pastrare "la loc sigur". Odata angrenata in acest joc, victima este ulterior instiintata ca urmeaza sa suporte anticipat toate taxele si asa zisele costuri adiacente transferului, deloc mici de altfel.
Serviciile secrete ale Statelor Unite estimeaza numai in 2002 pierderi ale consumatorilor de cca 1 milion de dolari pe zi din acest tip de frauda. Exista cazuri cand victimele au calatorit personal in tarile africane, fiind deposedate de bunuri si luate ca sclavi sau ucise.
Indeplinit Sarcini Online
Au devenit o moda fraudele in domeniul oportunitatilor de castigat bani pe Internet navigand pe anumite site-uri, citind reclame sau emailuri comerciale, inscriindu-te personal la oferte comerciale promotionale, chat-uind, participand la tot felul de jocuri, cautand cu anumite motoare de cautare, setand o pagina de start in Internet Explorer, referind vizitatori, in mare ideplinind tot felul de sarcini mai mult decat stupide. Toate aceste lucruri sunt cerute cu un anumit scop: acela de a mentine ridicata popularitatea site-urilor initiatoare astfel incat, in virtutea unui trafic ridicat, sa poata atrage cat mai multi doritori de publicitate, dispusi sa plateasca pentru vizionarea ofertelor lor de catre navigatorii, cititorii de emailuri, jucatorii sau cautatorii deveniti membri fideli, omni prezenti online.
Totusi, 99% dintre aceste asa zise programe de facut bani, daca nu sunt doar praf in ochii utilizatorului, sunt doar o groaznica pierdere de timp, oferind castiguri de cateva zeci de dolari pe luna care nu acopera nici macar consumul de curent si uzura calculatorului in toata aceasta perioada.
Aproape toate firmele de acest gen insa nu vor plati nici macar un cent asa zisilor membri (care muncesc din greu la colectarea punctelor). Si asta fie din lipsa de bani, fie din lipsa de scrupule. Logica este mai mult decat evidenta: cine se inhama la astfel de eforturi pentru cativa dolari pe luna nu este in nici un caz dintre cei cu dare de mana sau cu o cultura solida in domeniu. Asadar, toti acesti clienti ai companiei aproape sigur nu prea au cum sa protesteze, apoi, lucru mai important chiar, nu vor fii probabil nici clientii publicitatii de pe site-ul companiei. Iar daca nu exista publicitate, nu vor exista nici bani, cu atat mai mult pentru toata multimea de doritori de castiguri usoare.
Numere cu Suprataxa
Atentie la reclamele la diferite produse, servicii sau oferte suspect de ieftine ori gratuite care te indeamna sa apelezi (pentru mai multe detalii sau pentru a intra in posesia fabuloasei oportunitati) un numar de telefon incepand cu 0-900, 1-900 sau orice fel de alte numere atipice. Mai mult ca sigur, aceasta distractie te va costa bani grei.
False Oferte de Lucru la Domiciliu
Una dintre cele mai la moda pacaleli, atat la noi cat si in exterior, atat pe Internet cat si in ziare, este aceea care promoveaza munca manuala la domiciliu: procesatul corespondentei, asamblatul jucariilor sau incropirea de colaje, confectionatul obiectelor artizanale, tipografiatul la masina de scris, etc... 99% dintre acestea sunt neadevaruri bine ticluite prin care, cu cea mai mare ingenuitate si naturalete, firma sau individul vor percepe o taxa de inscriere sau de achizitionare a pachetului de inceput, lasandu-te apoi atat fara slujba cat si fara bani.
articol recomandat de jocuri cu motociclete
Se afișează postările cu eticheta oportunitati. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oportunitati. Afișați toate postările
6 feb. 2011
6 mar. 2010
Plan de afaceri - Agroturizm
Cu toate că turismul intern şi internaţional al României înregistrează o accentuată tendinţă descendentă (în special datorită scăderii puterii de cumpărare a populaţiei, pe de o parte, şi a diminuării interesului vizitatorilor străini, pe de altă parte), turismul rural a luat o amploare deosebită în România după 1990 şi în special în ultimii ani.
Această situaţie se datorează în mare măsură involuţiei sistemului hotelier clasic, uzurii morale a dotărilor şi echipamentelor, preţurilor mari practicate şi serviciilor necorespunzătoare. Prin urmare, agroturismul a apărut ca o alternativă viabilă, către care s-au îndreptat tot mai mulţi turişti.
Pe teritoriul ţării există o mare varietate de spaţii de cazare, începând cu cele de dimensiuni reduse (pentru 2-3 persoane) până la cele care pot găzdui peste 100 persoane. Majoritatea unităţilor de turism rural oferă un pachet de servicii – cazare şi masă, aceasta din urmă sub formă de demipensiune sau pensiune completă. În proporţii mai mari sau mai mici, unele pensiuni oferă şi o serie de servicii suplimentare: telefon, televizor, băi sau duşuri, maşină de spălat, terenuri de sport, închirierea de materiale recreativ–sportive etc.
Aceste pensiuni se întind, cu mici excepţii, pe tot teritoriul ţării, având o densitate mai mare sau mai mică in funcţie de frumuseţea zonei, de condiţiile existente, de posibilităţile financiare şi de implicarea autorităţilor centrale şi locale în dezvoltarea zonală.
Conform Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural din România (ANTREC), în ţara noastră există în prezent peste 2.500 de pensiuni omologate, însumând peste 7.500 de camere, dar numărul total al spaţiilor de cazare rurale este mult mai mare, având în vedere că numai o parte dintre unităţile existente sunt membre ale acestei asociaţii.
Potrivit unui raport al Ministerul Turismului, în ultimele 18 luni au fost inaugurate aproximativ 70 de pensiuni agroturistice, beneficiind de dotări la standarde înalte, care au însumat o investiţie totală de 10 milioane USD.
Clienţii
Turismul rural se adresează deopotrivă clienţilor români şi străini.
Segmentul care apelează cel mai des la acest gen de servicii este cel al persoanelor de vârsta a doua şi, într-o mai mică măsură, de vârsta a treia. Aceştia preferă liniştea unei astfel de pensiuni zgomotului şi agitaţiei staţiunilor aglomerate de pe litoral sau de pe Valea Prahovei, de exemplu. Nu trebuie neglijaţi nici tinerii, dar ponderea acestora este mai redusă, tocmai datorită preferinţei acestora pentru mare sau munte, pentru locurile pline de agitaţie.
Turiştii străini care apelează cel mai des la agroturism sunt cei interesaţi în a cunoaşte istoria şi tradiţiile României, prin vizitarea unor zone pitoreşti, de o frumuseţe aparte, care pastrează obiceiuri străvechi legate de: arhitectura caselor, port, meşteşuguri tradiţionale, specialităţi gastronomice.
Din punct de vedere financiar, cei care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu posibilităţi materiale medii şi mici, ţinând cont de faptul că turismul rural solicită mai puţini bani faţă de cazarea în sistemul hotelier. Nu trebuie exclusă în totalitate nici categoria turiştilor cu venituri superioare, care preferă agroturismul din curiozitate sau pentru odihnă.
Concurenţa
Serviciile de agroturism au luat o amploare deosebită, fiind prezente azi pe aproape tot cuprinsul ţării. Zonele în care există cea mai mare densitate a acestor unităţi sunt: Alba (Albac, Arieşeni, Garda, Remetea); Argeş (Rucăr, Brădet); Bistriţa (Prundu Bîrgăului, Lunca Ilvei, Susenii Bîrgăului); Braşov (Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Moeciu Cheia, Bran, Predeluţ, Simon, Moeciu, Poarta, Bran Poarta, Poiana Mărului); Cluj (Sâncraiu, Belis, Bologa, Poieni, Ciucea); Harghita (Praid); Constanţa (2 Mai, Costineşti); Hunedoara (Haţeg, Clopotiva); Maramureş (Săliştea de Sus, Botiza, Rozavlea Sieu); Mehedinţi (Ponoarele, Dubova); Neamţ (Durău, Agapia); Prahova (Buşteni, Poiana Ţapului); Satu Mare (Girda de Sus, Bixad); Sibiu (Gura Rîului, Sibiel, Cartişoara); Suceava (Panaci); Tulcea (Crişan, Sîntu Gheorghe); Vâlcea (Băile Govora, Horezu, Voineasa, Vaideeni); Vrancea (Soveja, Lepşsa, Vidra, Tulnici).
După cum se poate observa, majoritatea judeţelor cu potenţial turistic sunt bine reprezentate la acest capitol. Există însă suficiente resurse neexploatate,
având în vedere posibilităţile uriaşe pe care le oferă teritoriul României prin varietatea reliefului şi prin pitorescul naturii. Acest lucru nu înseamnă nici că zonele listate mai sus sunt “închise”, numai că deschiderea unei noi unităţi de turism rural în regiunile respective este mai dificilă, necesitând servicii de o calitate ireproşabilă, cât şi preţuri care să poată învinge concurenţa deosebit de puternică.
Faţă de competiţia directă cu unităţile de acelaşi profil, mai trebuie avută în vedere şi concurenţa indirectă cu alte forme organizate de turism din zona geografică respectivă, care poate duce la mărirea sau diminuarea cotei de piaţă a turismului rural.
În ultimul an, a avut loc un amplu proces de privatizare a unităţilor turistice, dintre care se remarcă trecerea în proprietate privată a multor hoteluri de pe litoral. Acestea au fost achiziţionate de firme private sau oameni de afaceri, care vor începe cât de curând ample programe de investiţii. În funcţie de efectele tuturor acestor evenimente recente, raporturile de forţe în turism se pot modifica într-un sens sau altul.
Promovarea
O importantă metodă de promovare a turismului rural este însăşi calitatea serviciilor oferite, care determină satisfacţia turiştilor, ceea ce îi poate transforma în clienţi fideli. Mai mult, ei pot recomanda pensiunea la care s-au simţit bine altor persoane şi, prin această reclamă verbală, gradul de ocupare poate creşte considerabil.
Desigur, existenţa unui site pe Internet care să atragă atenţia asupra existenţei pensiunii şi să popularizeze oferta acesteia este întotdeauna binevenită. Mai puţin eficintă se dovedeşte o promovare costisitoare (presă scrisă, radio, TV), care de cele mai multe ori nu îşi justifică prin sporul de eficienţă costurile foarte ridicate. Excepţie fac revistele sau emisiunile care au ca subiect călătoriile, turismul etc.
Costurile de început
Majoritatea celor care pornesc o afacere în domeniul agroturismului sunt cei care îşi transformă propria locuinţă în pensiune. Deci costurile fazei de debut ar include acele cheltuieli determinate de mărirea suprafeţei casei, crearea unor condiţii civilizate de cazare sau extinderea facilităţilor existente, amenajarea camerelor şi anexelor, alte îmbunătăţiri (dotări grupuri sanitare, sistem de încălzire etc.).
Faţă de alte domenii de activitate, putem aprecia costurile demarării unei afaceri în turismul rural ca fiind reduse, mai cu seamă având în vedere posibilitatea realizării unora sau tuturor acestor lucrări cu forţe proprii sau cu mână de lucru locală, foarte ieftină.
Pregătire şi calificare
În cadrul serviciilor turistice în general şi în situaţia turismului rural în particular, există două mari categorii de elemente care determină succesul sau eşecul afacerii: pe de o parte dotările (construcţia, finisările, echipamentele, mobilierul etc.), iar pe de altă parte calităţile personalului (amabilitate, politeţe, discreţie, disponibilitate).
Acestea din urmă sunt elementele pe care trebuie insistat, deoarece nu costă (sau costă infinit mai puţin decât dotările ultrasofisticate) şi de multe ori au rolul decisiv în mulţumirea sau insatisfacţia turistului.
Cadrul legal
Prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 61/27 aprilie 1997 toate unităţile din turismul rural trebuie să îndeplinească anumite condiţii, în funcţie de confort, pentru a fi omologate şi clasificate (pe margarete).
Această situaţie se datorează în mare măsură involuţiei sistemului hotelier clasic, uzurii morale a dotărilor şi echipamentelor, preţurilor mari practicate şi serviciilor necorespunzătoare. Prin urmare, agroturismul a apărut ca o alternativă viabilă, către care s-au îndreptat tot mai mulţi turişti.
Pe teritoriul ţării există o mare varietate de spaţii de cazare, începând cu cele de dimensiuni reduse (pentru 2-3 persoane) până la cele care pot găzdui peste 100 persoane. Majoritatea unităţilor de turism rural oferă un pachet de servicii – cazare şi masă, aceasta din urmă sub formă de demipensiune sau pensiune completă. În proporţii mai mari sau mai mici, unele pensiuni oferă şi o serie de servicii suplimentare: telefon, televizor, băi sau duşuri, maşină de spălat, terenuri de sport, închirierea de materiale recreativ–sportive etc.
Aceste pensiuni se întind, cu mici excepţii, pe tot teritoriul ţării, având o densitate mai mare sau mai mică in funcţie de frumuseţea zonei, de condiţiile existente, de posibilităţile financiare şi de implicarea autorităţilor centrale şi locale în dezvoltarea zonală.
Conform Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural din România (ANTREC), în ţara noastră există în prezent peste 2.500 de pensiuni omologate, însumând peste 7.500 de camere, dar numărul total al spaţiilor de cazare rurale este mult mai mare, având în vedere că numai o parte dintre unităţile existente sunt membre ale acestei asociaţii.
Potrivit unui raport al Ministerul Turismului, în ultimele 18 luni au fost inaugurate aproximativ 70 de pensiuni agroturistice, beneficiind de dotări la standarde înalte, care au însumat o investiţie totală de 10 milioane USD.
Clienţii
Turismul rural se adresează deopotrivă clienţilor români şi străini.
Segmentul care apelează cel mai des la acest gen de servicii este cel al persoanelor de vârsta a doua şi, într-o mai mică măsură, de vârsta a treia. Aceştia preferă liniştea unei astfel de pensiuni zgomotului şi agitaţiei staţiunilor aglomerate de pe litoral sau de pe Valea Prahovei, de exemplu. Nu trebuie neglijaţi nici tinerii, dar ponderea acestora este mai redusă, tocmai datorită preferinţei acestora pentru mare sau munte, pentru locurile pline de agitaţie.
Turiştii străini care apelează cel mai des la agroturism sunt cei interesaţi în a cunoaşte istoria şi tradiţiile României, prin vizitarea unor zone pitoreşti, de o frumuseţe aparte, care pastrează obiceiuri străvechi legate de: arhitectura caselor, port, meşteşuguri tradiţionale, specialităţi gastronomice.
Din punct de vedere financiar, cei care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu posibilităţi materiale medii şi mici, ţinând cont de faptul că turismul rural solicită mai puţini bani faţă de cazarea în sistemul hotelier. Nu trebuie exclusă în totalitate nici categoria turiştilor cu venituri superioare, care preferă agroturismul din curiozitate sau pentru odihnă.
Concurenţa
Serviciile de agroturism au luat o amploare deosebită, fiind prezente azi pe aproape tot cuprinsul ţării. Zonele în care există cea mai mare densitate a acestor unităţi sunt: Alba (Albac, Arieşeni, Garda, Remetea); Argeş (Rucăr, Brădet); Bistriţa (Prundu Bîrgăului, Lunca Ilvei, Susenii Bîrgăului); Braşov (Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Moeciu Cheia, Bran, Predeluţ, Simon, Moeciu, Poarta, Bran Poarta, Poiana Mărului); Cluj (Sâncraiu, Belis, Bologa, Poieni, Ciucea); Harghita (Praid); Constanţa (2 Mai, Costineşti); Hunedoara (Haţeg, Clopotiva); Maramureş (Săliştea de Sus, Botiza, Rozavlea Sieu); Mehedinţi (Ponoarele, Dubova); Neamţ (Durău, Agapia); Prahova (Buşteni, Poiana Ţapului); Satu Mare (Girda de Sus, Bixad); Sibiu (Gura Rîului, Sibiel, Cartişoara); Suceava (Panaci); Tulcea (Crişan, Sîntu Gheorghe); Vâlcea (Băile Govora, Horezu, Voineasa, Vaideeni); Vrancea (Soveja, Lepşsa, Vidra, Tulnici).
După cum se poate observa, majoritatea judeţelor cu potenţial turistic sunt bine reprezentate la acest capitol. Există însă suficiente resurse neexploatate,
având în vedere posibilităţile uriaşe pe care le oferă teritoriul României prin varietatea reliefului şi prin pitorescul naturii. Acest lucru nu înseamnă nici că zonele listate mai sus sunt “închise”, numai că deschiderea unei noi unităţi de turism rural în regiunile respective este mai dificilă, necesitând servicii de o calitate ireproşabilă, cât şi preţuri care să poată învinge concurenţa deosebit de puternică.
Faţă de competiţia directă cu unităţile de acelaşi profil, mai trebuie avută în vedere şi concurenţa indirectă cu alte forme organizate de turism din zona geografică respectivă, care poate duce la mărirea sau diminuarea cotei de piaţă a turismului rural.
În ultimul an, a avut loc un amplu proces de privatizare a unităţilor turistice, dintre care se remarcă trecerea în proprietate privată a multor hoteluri de pe litoral. Acestea au fost achiziţionate de firme private sau oameni de afaceri, care vor începe cât de curând ample programe de investiţii. În funcţie de efectele tuturor acestor evenimente recente, raporturile de forţe în turism se pot modifica într-un sens sau altul.
Promovarea
O importantă metodă de promovare a turismului rural este însăşi calitatea serviciilor oferite, care determină satisfacţia turiştilor, ceea ce îi poate transforma în clienţi fideli. Mai mult, ei pot recomanda pensiunea la care s-au simţit bine altor persoane şi, prin această reclamă verbală, gradul de ocupare poate creşte considerabil.
Desigur, existenţa unui site pe Internet care să atragă atenţia asupra existenţei pensiunii şi să popularizeze oferta acesteia este întotdeauna binevenită. Mai puţin eficintă se dovedeşte o promovare costisitoare (presă scrisă, radio, TV), care de cele mai multe ori nu îşi justifică prin sporul de eficienţă costurile foarte ridicate. Excepţie fac revistele sau emisiunile care au ca subiect călătoriile, turismul etc.
Costurile de început
Majoritatea celor care pornesc o afacere în domeniul agroturismului sunt cei care îşi transformă propria locuinţă în pensiune. Deci costurile fazei de debut ar include acele cheltuieli determinate de mărirea suprafeţei casei, crearea unor condiţii civilizate de cazare sau extinderea facilităţilor existente, amenajarea camerelor şi anexelor, alte îmbunătăţiri (dotări grupuri sanitare, sistem de încălzire etc.).
Faţă de alte domenii de activitate, putem aprecia costurile demarării unei afaceri în turismul rural ca fiind reduse, mai cu seamă având în vedere posibilitatea realizării unora sau tuturor acestor lucrări cu forţe proprii sau cu mână de lucru locală, foarte ieftină.
Pregătire şi calificare
În cadrul serviciilor turistice în general şi în situaţia turismului rural în particular, există două mari categorii de elemente care determină succesul sau eşecul afacerii: pe de o parte dotările (construcţia, finisările, echipamentele, mobilierul etc.), iar pe de altă parte calităţile personalului (amabilitate, politeţe, discreţie, disponibilitate).
Acestea din urmă sunt elementele pe care trebuie insistat, deoarece nu costă (sau costă infinit mai puţin decât dotările ultrasofisticate) şi de multe ori au rolul decisiv în mulţumirea sau insatisfacţia turistului.
Cadrul legal
Prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 61/27 aprilie 1997 toate unităţile din turismul rural trebuie să îndeplinească anumite condiţii, în funcţie de confort, pentru a fi omologate şi clasificate (pe margarete).
20 feb. 2010
Analiza Tranzactionala Eu sunt OK-Tu esti OK!
Psihologilor care, sub pretextul cercetarii, se amuza observand comportamentul soarecilor si incearca sa traga concluzii utile in comparatie cu comportamentul uman, li se intampla uneori sa descopere lucruri interesante.
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct de vedere al comportamentului:
- cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza "bland" si "amabil", ii mangaie, le vorbesc;
- cu al doilea grup (B) se arata "nepoliticosi" si agresivi, lovindu-i din cand in cand;
- cu cel de-al treilea grup (C) se evita orice contact. Soarecii sunt hraniti cu un distribuitor automat de hrana.
Scopul cercetarii este de a verifica daca, dupa un anumit timp, se pot identifica diferente intre soareci din punctul de vedere al starii sanatatii, avand in vedere tipul de tratament pe care l-au primit.
Cum se poate usor imagina, soarecii din grupul (A) sunt aceia care se simt mai bine; dar care sunt cei care se simt mai rau?
Contrar asteptarilor, dupa cateva luni, starea de sanatate a soarecilor care nu au avut nici un contact cu cercetatorii este mai proasta decat cea a soarecilor care au fost maltratati.
De ce?
Deoarece pentru toate fiintele vii este indispensabila, pentru un bun echilibru psihofizic, primirea de stimuli externi, de preferinta stimuli pozitivi; dar daca perspectiva primirii de stimuli pozitivi se dovedeste a fi dificila sau imposibila - din cauze specifice suntem dispusi sa acceptam si chiar sa cautam stimuli negativi (sau "lovituri psihologice"). Este foarte asemanatoare paralela cu mancarea: desigur, toti preferam ce este bun si ne place, dar daca murim de foame suntem dispusi sa mancam orice, mai mult sau mai putin comestibil.
Aceasta descoperire sta la baza unei serii de mecanisme si comportamente care altfel ar fi de neinteles si care va avea o importanta fundamentala pentru intelegerea "jocurilor".
Dar s-o luam incet.
Analiza tranzactionala (despre care am vorbit in numarul trecut) defineste orice tip de contact intre fiinte umane drept "stroke", cuvant englezesc care nu are echivalent in limba romana si care inseamna in acelasi timp si lovitura si mangaiere. Sa spunem ca un compliment, un salut, un sarut sunt "strokes" pozitive, in timp ce o insulta, o palma sunt "strokes" negative (daca vrem sa continuam exemplul cu mancarea, putem sa spunem ca un "stroke" echivaleaza cu o "calorie psihologica").
Eric Berne, in ultima sa lucrare, scria ca pentru cei mai multi dintre noi viata nu este altceva decat o continua cautare de "strokes" si tot cadrul social nimic altceva decat un mijloc pentru a ne organiza productia si distributia.
in cercetarea noastra referitoare la strokes, Analiza tranzactionala (AT) identifica sase moduri de gestionare a timpului, toate (cu exceptia primului) destinate schimbului de contacte sociale.
1.Izolarea
Reprezinta absenta contactului cu altii, caracterizata, evident, de absenta tranzactiilor. Nu contine nimic negativ daca reprezinta un moment de "relache" luat din propria initiativa.
2. Ritualurile
Sunt manevre de abordare, care nu reprezinta tranzactii reale, dar sunt un mod de a tatona terenul ("Salut! Ce mai faci? - Multumesc, bine. Dar dvs.?") si de a verifica disponibilitatea interlocutorului pentru un contact mai aprofundat.
3. Recreerea
Frumoasa zi, nu?
Desigur, nu ca saptamana trecuta, cand a plouat tot timpul.
Oricum, la radio au spus ca va continua pana duminica...
Schimburi de acest tip, care se pot referi la timp, vacante, spectacole, moda, sport, pot dura mult mai mult decat ritualurile, permitand deci un schimb de "strokes" mai important, dar nu transmit de obicei informatii reale si nu sunt periculoase, atata vreme cat nu te implici niciodata cu adevarat (in ciuda aparentei violente a discutiilor despre sport sau politica, discutii ce se pot termina cu o lovitura, acestea pun rareori in discutie valoarea interlocutorului ca persoana lasand deci, cu greu, "rani psihologice" pe care le vom regasi in "jocuri"). Ele servesc in special pentru selectarea persoanelor cu care sa schimbi tranzactiile care te implica cel mai mult.
4. Activitatile
Aceasta definitie priveste toate actiunile indreptate spre un scop: pregatirea mesei, conversatie pentru obtinerea unor informatii (altceva decat recreerea), scrierea unei scrisori si, mai presus de toate, lucrul cu altii. Chiar si activitatile ludice intra in aceasta categorie.
5. Intimitatea (sau proximitatea)
Este tipul de schimb franc, sincer si autentic. Este, evident, cel care multumeste cel mai mult dar si cel care, din cauza "coborarii garzii", ese cel mai riscant si solicita maturitate si incredere in propria persoana si in altii (OK - OK, dupa cum vom vedea mai departe).
6. Jocurile psihologice
Eric Berne a consacrat o carte intreaga ("Games people play" - Jocurile pe care le joaca oamenii) acestor "jocuri" care nu sunt deloc distractive si care servesc la obtinerea ratiunii noastre pentru "strokes", in acest caz negativa. Un joc psihologic consta intr-o serie de tranzactii standardizate in care protagonistii se instaleaza in mod inconstient (este clar ca nimeni nu joaca deliberat!) in rolurile de Persecutor, Victima sau Salvator. Tranzactiile sunt aproape toate ascunse si cu dublu sens, ceea ce face dificila intelegerea lor.
in numarul trecut am promis ca voi vorbi in acest articol despre "jocurile psihologice" din punct de vedere al Analizei tranzactionale si despre cum acestea influenteaza fiecare tip de contact sau comunicare, comerciala sau nu, intre fiinte umane si intre entitati sociale. Dar pentru o intelegere care sa va fie de un real ajutor in cazul mecanismelor care sunt la dispozitie, sunt necesare inca o serie de premise teoretice, fara de care se risca intr-adevar o simplificare excesiva. Sa aprofundam deci unele concepte si sa lasam pe numarul urmator analiza "jocurilor".
*************************************
Am vazut ca in orice persoana actioneaza diverse componente pe care le-am denumit Adult, Parinte si Copil si ca in fiecare contact social (sau tranzactie) acestea interactioneaza la diverse niveluri.
Deseori insa, starile sinelui nu se manifesta clar, dar prezinta suprapuneri sau excluderi care fac necesara invatarea recunoasterii. inainte de a aprofunda discutia asupra tranzactiilor sa vedem unele noi aspecte ale starii sinelui.
Contaminarea
Adultul contaminat de Parinte
Impresia este cea a unei logici clare si corecte dar presupunerile sunt prejudecati si afirmatii a priori.
Scopul ascuns este acela de a intari cliseele parentale care le-au fost transmise in prealabil.
Adultul aparent:
- reflexie
- logica
- deschidere spre dialog
Parintele ascuns:
- principii
- norme
- afirmatii a priori
- prejudecati.
Adultul contaminat de Copil
Discursul este rational, impartial si obiectiv dar reflecta catre exterior si emotii sau impresii personale.
Adultul aparent:
- obiectivitate
- impartialitate
- deschidere de spirit
- rationalitate.
Copilul ascuns:
- entuziasm
- spontaneitate
- sentimente
- impresii.
Adultul contaminat de Parinte si de Copil
in spatele aparentului adult, persoana se comporta simultan ca Parintele si Copil.
Adultul aparent:
- ratiune
Parintele ascuns:
- prejudecati
Copilul ascuns:
- spontaneitate.
Excluderea
Este vorba de excludere atunci cand una din cele trei stari ale sinelui nu se intalneste niciodata la subiect, care solicita in acest fel doar doua din cele trei stari ale sinelui. in cazul in care o persoana ar utiliza o singura stare, ar fi vorba de o adevarata patologie a personalitatii.
Excluderea starii Parinte:
- absenta principiilor
- lipsa respectului pentru reguli
- absenta simtului moral.
Persoana se dovedeste infantila si comportamentul sau nu este supus controlului. Se refugiaza sub niste stereotipuri sociale si culturale.
Excluderea starii Copil:
- absenta emotiilor
- insensibilitate absoluta
- absenta reactiilor emotive fata de evenimente exterioare.
Aceasta persoana este dura, severa, si actiunile sale sunt impuse de ratiune pura.
Tipuri de relatii
Sa revedem mai bine diversele tipuri de tranzactii:
Tranzactiile complementare (sau simple)
Se vorbeste despre tranzactie complementara cand emitentul primeste informatii la care se astepta.
A: Pune-ti cascheta cand intri in unitate.
B: Da, sefule!
(Parintele afectiv - Copilul adaptat)
A: Fir-ar sa fie, iar am gresit masurile!
B: De ce nu esti putin mai atent la ceea ce faci?
(Copilul supus - Parintele normator)
Tranzactii incrucisate
Se vorbeste despre tranzactia incrucisata cand starea sinelui solicitata de un eminent nu se manifesta dar este substituita de o alta stare de la care nu se astepta raspuns.
A: Mergem sa bem o cafea? (Copil - Copil)
B: Dar iti dai seama de cat mai trebuie sa muncim? (Parinte - Copil)
Tranzactiile ulterioare
O tranzactie ulterioara disimuleaza un dublu mesaj sub o aparenta clara si fara echivoc. Obiectivul principal este manipularea.
A: Acesta este probabil foarte scump pentru dvs. (De fapt: nu prea ai aerul ca poti sa-ti permiti acest obiect - Parinte).
B: Totusi il iau. (De fapt: Ah da? Ei las' ca-ti arat eu - Copilul rebel).
Pozitiile in viata
Sa facem un mic salt pentru a discuta despre un alt concept fundamental al Analizei tranzactionale. Daca am defini (in stil american!)
"pozitia OK" ca insemnand a se simti bine in propria piele, a fi independenti, concilianti, pozitia "non - OK" va fi deci a celui care se va simti invins, timorat si nu la inaltimea situatiei.
Avem deci, in raporturile noastre cu ceilalti, patru posibile relatii:
Eu sunt OK - Tu esti OK
Este pozitia invingatorilor: eu pot sa ma simt bine fara a nega celui de langa mine acelasi drept. Este pozitia care permite relatiile productive, realizarea obiectivelor comune, cooperarea, sinergia.
Eu nu sunt OK - Tu esti OK
Este pozitia supusa, a celui care simte nevoia sa se agate de altii si care are nevoie de cineva care sa-i spuna ce sa faca. Participarea sa la jocuri este exclusiv in rolul de Victima.
Eu sunt OK - Tu nu esti OK
Este pozitia aroganta: eu am intotdeauna dreptate, daca ceva merge rau este intotdeauna vina altuia. Obiectivul tranzactiilor este minimalizarea interlocutorului. Pozitia, extrem de raspandita printre birocrati si nenumaratii mici dictatori pe care ii intalnim in fiecare zi in marile si micile organizatii. Participarea la jocuri poate fi in rolul de Persecutor sau de Salvator.
Eu nu sunt OK - Tu nu esti OK
Este pozitia pasiva; nu merita sa te implici, nu se poate avea incredere in nimeni. Sentimentul care predomina este indiferenta, activitatea este slaba. Si aici, pozitia aceea de Victima.
Conceptul OK - OK este unul din cele mai cunoscute ale Analizei tranzactionale si ar merita sa fie aprofundat intr-un mod adecvat.
Acest concept se afla si la baza tehnicilor moderne de negociere (de la vechea si putin productiva pozitie: "Eu inving - Tu pierzi" la strategia mult mai motivanta a satisfacerii nevoilor reciproce: "Eu inving - Tu invingi" - despre care cei interesati pot afla multe lucruri din cartea aflata in Biblioteca I.A. - "Eficienta in 7 trepte").
Cum se intampla de obicei, va reinnoiesc invitatia de a reflecta si de a observa, incercand, chiar si cu putinele elemente furnizate, sa analizati tranzactiile pe care le efectuati in fiecare zi.
Un ultim lucru: pozitia OK este un mod de a se autopercepe si are prea putina legatura cu ceea ce se intampla in realitate.
Avand in vedere deci ca depinde aproape numai de noi, de ce sa nu incercam?
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct de vedere al comportamentului:
- cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza "bland" si "amabil", ii mangaie, le vorbesc;
- cu al doilea grup (B) se arata "nepoliticosi" si agresivi, lovindu-i din cand in cand;
- cu cel de-al treilea grup (C) se evita orice contact. Soarecii sunt hraniti cu un distribuitor automat de hrana.
Scopul cercetarii este de a verifica daca, dupa un anumit timp, se pot identifica diferente intre soareci din punctul de vedere al starii sanatatii, avand in vedere tipul de tratament pe care l-au primit.
Cum se poate usor imagina, soarecii din grupul (A) sunt aceia care se simt mai bine; dar care sunt cei care se simt mai rau?
Contrar asteptarilor, dupa cateva luni, starea de sanatate a soarecilor care nu au avut nici un contact cu cercetatorii este mai proasta decat cea a soarecilor care au fost maltratati.
De ce?
Deoarece pentru toate fiintele vii este indispensabila, pentru un bun echilibru psihofizic, primirea de stimuli externi, de preferinta stimuli pozitivi; dar daca perspectiva primirii de stimuli pozitivi se dovedeste a fi dificila sau imposibila - din cauze specifice suntem dispusi sa acceptam si chiar sa cautam stimuli negativi (sau "lovituri psihologice"). Este foarte asemanatoare paralela cu mancarea: desigur, toti preferam ce este bun si ne place, dar daca murim de foame suntem dispusi sa mancam orice, mai mult sau mai putin comestibil.
Aceasta descoperire sta la baza unei serii de mecanisme si comportamente care altfel ar fi de neinteles si care va avea o importanta fundamentala pentru intelegerea "jocurilor".
Dar s-o luam incet.
Analiza tranzactionala (despre care am vorbit in numarul trecut) defineste orice tip de contact intre fiinte umane drept "stroke", cuvant englezesc care nu are echivalent in limba romana si care inseamna in acelasi timp si lovitura si mangaiere. Sa spunem ca un compliment, un salut, un sarut sunt "strokes" pozitive, in timp ce o insulta, o palma sunt "strokes" negative (daca vrem sa continuam exemplul cu mancarea, putem sa spunem ca un "stroke" echivaleaza cu o "calorie psihologica").
Eric Berne, in ultima sa lucrare, scria ca pentru cei mai multi dintre noi viata nu este altceva decat o continua cautare de "strokes" si tot cadrul social nimic altceva decat un mijloc pentru a ne organiza productia si distributia.
in cercetarea noastra referitoare la strokes, Analiza tranzactionala (AT) identifica sase moduri de gestionare a timpului, toate (cu exceptia primului) destinate schimbului de contacte sociale.
1.Izolarea
Reprezinta absenta contactului cu altii, caracterizata, evident, de absenta tranzactiilor. Nu contine nimic negativ daca reprezinta un moment de "relache" luat din propria initiativa.
2. Ritualurile
Sunt manevre de abordare, care nu reprezinta tranzactii reale, dar sunt un mod de a tatona terenul ("Salut! Ce mai faci? - Multumesc, bine. Dar dvs.?") si de a verifica disponibilitatea interlocutorului pentru un contact mai aprofundat.
3. Recreerea
Frumoasa zi, nu?
Desigur, nu ca saptamana trecuta, cand a plouat tot timpul.
Oricum, la radio au spus ca va continua pana duminica...
Schimburi de acest tip, care se pot referi la timp, vacante, spectacole, moda, sport, pot dura mult mai mult decat ritualurile, permitand deci un schimb de "strokes" mai important, dar nu transmit de obicei informatii reale si nu sunt periculoase, atata vreme cat nu te implici niciodata cu adevarat (in ciuda aparentei violente a discutiilor despre sport sau politica, discutii ce se pot termina cu o lovitura, acestea pun rareori in discutie valoarea interlocutorului ca persoana lasand deci, cu greu, "rani psihologice" pe care le vom regasi in "jocuri"). Ele servesc in special pentru selectarea persoanelor cu care sa schimbi tranzactiile care te implica cel mai mult.
4. Activitatile
Aceasta definitie priveste toate actiunile indreptate spre un scop: pregatirea mesei, conversatie pentru obtinerea unor informatii (altceva decat recreerea), scrierea unei scrisori si, mai presus de toate, lucrul cu altii. Chiar si activitatile ludice intra in aceasta categorie.
5. Intimitatea (sau proximitatea)
Este tipul de schimb franc, sincer si autentic. Este, evident, cel care multumeste cel mai mult dar si cel care, din cauza "coborarii garzii", ese cel mai riscant si solicita maturitate si incredere in propria persoana si in altii (OK - OK, dupa cum vom vedea mai departe).
6. Jocurile psihologice
Eric Berne a consacrat o carte intreaga ("Games people play" - Jocurile pe care le joaca oamenii) acestor "jocuri" care nu sunt deloc distractive si care servesc la obtinerea ratiunii noastre pentru "strokes", in acest caz negativa. Un joc psihologic consta intr-o serie de tranzactii standardizate in care protagonistii se instaleaza in mod inconstient (este clar ca nimeni nu joaca deliberat!) in rolurile de Persecutor, Victima sau Salvator. Tranzactiile sunt aproape toate ascunse si cu dublu sens, ceea ce face dificila intelegerea lor.
in numarul trecut am promis ca voi vorbi in acest articol despre "jocurile psihologice" din punct de vedere al Analizei tranzactionale si despre cum acestea influenteaza fiecare tip de contact sau comunicare, comerciala sau nu, intre fiinte umane si intre entitati sociale. Dar pentru o intelegere care sa va fie de un real ajutor in cazul mecanismelor care sunt la dispozitie, sunt necesare inca o serie de premise teoretice, fara de care se risca intr-adevar o simplificare excesiva. Sa aprofundam deci unele concepte si sa lasam pe numarul urmator analiza "jocurilor".
*************************************
Am vazut ca in orice persoana actioneaza diverse componente pe care le-am denumit Adult, Parinte si Copil si ca in fiecare contact social (sau tranzactie) acestea interactioneaza la diverse niveluri.
Deseori insa, starile sinelui nu se manifesta clar, dar prezinta suprapuneri sau excluderi care fac necesara invatarea recunoasterii. inainte de a aprofunda discutia asupra tranzactiilor sa vedem unele noi aspecte ale starii sinelui.
Contaminarea
Adultul contaminat de Parinte
Impresia este cea a unei logici clare si corecte dar presupunerile sunt prejudecati si afirmatii a priori.
Scopul ascuns este acela de a intari cliseele parentale care le-au fost transmise in prealabil.
Adultul aparent:
- reflexie
- logica
- deschidere spre dialog
Parintele ascuns:
- principii
- norme
- afirmatii a priori
- prejudecati.
Adultul contaminat de Copil
Discursul este rational, impartial si obiectiv dar reflecta catre exterior si emotii sau impresii personale.
Adultul aparent:
- obiectivitate
- impartialitate
- deschidere de spirit
- rationalitate.
Copilul ascuns:
- entuziasm
- spontaneitate
- sentimente
- impresii.
Adultul contaminat de Parinte si de Copil
in spatele aparentului adult, persoana se comporta simultan ca Parintele si Copil.
Adultul aparent:
- ratiune
Parintele ascuns:
- prejudecati
Copilul ascuns:
- spontaneitate.
Excluderea
Este vorba de excludere atunci cand una din cele trei stari ale sinelui nu se intalneste niciodata la subiect, care solicita in acest fel doar doua din cele trei stari ale sinelui. in cazul in care o persoana ar utiliza o singura stare, ar fi vorba de o adevarata patologie a personalitatii.
Excluderea starii Parinte:
- absenta principiilor
- lipsa respectului pentru reguli
- absenta simtului moral.
Persoana se dovedeste infantila si comportamentul sau nu este supus controlului. Se refugiaza sub niste stereotipuri sociale si culturale.
Excluderea starii Copil:
- absenta emotiilor
- insensibilitate absoluta
- absenta reactiilor emotive fata de evenimente exterioare.
Aceasta persoana este dura, severa, si actiunile sale sunt impuse de ratiune pura.
Tipuri de relatii
Sa revedem mai bine diversele tipuri de tranzactii:
Tranzactiile complementare (sau simple)
Se vorbeste despre tranzactie complementara cand emitentul primeste informatii la care se astepta.
A: Pune-ti cascheta cand intri in unitate.
B: Da, sefule!
(Parintele afectiv - Copilul adaptat)
A: Fir-ar sa fie, iar am gresit masurile!
B: De ce nu esti putin mai atent la ceea ce faci?
(Copilul supus - Parintele normator)
Tranzactii incrucisate
Se vorbeste despre tranzactia incrucisata cand starea sinelui solicitata de un eminent nu se manifesta dar este substituita de o alta stare de la care nu se astepta raspuns.
A: Mergem sa bem o cafea? (Copil - Copil)
B: Dar iti dai seama de cat mai trebuie sa muncim? (Parinte - Copil)
Tranzactiile ulterioare
O tranzactie ulterioara disimuleaza un dublu mesaj sub o aparenta clara si fara echivoc. Obiectivul principal este manipularea.
A: Acesta este probabil foarte scump pentru dvs. (De fapt: nu prea ai aerul ca poti sa-ti permiti acest obiect - Parinte).
B: Totusi il iau. (De fapt: Ah da? Ei las' ca-ti arat eu - Copilul rebel).
Pozitiile in viata
Sa facem un mic salt pentru a discuta despre un alt concept fundamental al Analizei tranzactionale. Daca am defini (in stil american!)
"pozitia OK" ca insemnand a se simti bine in propria piele, a fi independenti, concilianti, pozitia "non - OK" va fi deci a celui care se va simti invins, timorat si nu la inaltimea situatiei.
Avem deci, in raporturile noastre cu ceilalti, patru posibile relatii:
Eu sunt OK - Tu esti OK
Este pozitia invingatorilor: eu pot sa ma simt bine fara a nega celui de langa mine acelasi drept. Este pozitia care permite relatiile productive, realizarea obiectivelor comune, cooperarea, sinergia.
Eu nu sunt OK - Tu esti OK
Este pozitia supusa, a celui care simte nevoia sa se agate de altii si care are nevoie de cineva care sa-i spuna ce sa faca. Participarea sa la jocuri este exclusiv in rolul de Victima.
Eu sunt OK - Tu nu esti OK
Este pozitia aroganta: eu am intotdeauna dreptate, daca ceva merge rau este intotdeauna vina altuia. Obiectivul tranzactiilor este minimalizarea interlocutorului. Pozitia, extrem de raspandita printre birocrati si nenumaratii mici dictatori pe care ii intalnim in fiecare zi in marile si micile organizatii. Participarea la jocuri poate fi in rolul de Persecutor sau de Salvator.
Eu nu sunt OK - Tu nu esti OK
Este pozitia pasiva; nu merita sa te implici, nu se poate avea incredere in nimeni. Sentimentul care predomina este indiferenta, activitatea este slaba. Si aici, pozitia aceea de Victima.
Conceptul OK - OK este unul din cele mai cunoscute ale Analizei tranzactionale si ar merita sa fie aprofundat intr-un mod adecvat.
Acest concept se afla si la baza tehnicilor moderne de negociere (de la vechea si putin productiva pozitie: "Eu inving - Tu pierzi" la strategia mult mai motivanta a satisfacerii nevoilor reciproce: "Eu inving - Tu invingi" - despre care cei interesati pot afla multe lucruri din cartea aflata in Biblioteca I.A. - "Eficienta in 7 trepte").
Cum se intampla de obicei, va reinnoiesc invitatia de a reflecta si de a observa, incercand, chiar si cu putinele elemente furnizate, sa analizati tranzactiile pe care le efectuati in fiecare zi.
Un ultim lucru: pozitia OK este un mod de a se autopercepe si are prea putina legatura cu ceea ce se intampla in realitate.
Avand in vedere deci ca depinde aproape numai de noi, de ce sa nu incercam?
12 feb. 2010
Oportunitati de Afaceri - Baza Sportiva
În contextul economic actual este recunoscută pe plan mondial tendinţa de creştere a timpului liber în dauna timpului de muncă, de transport, de odihnă. Astfel, apare nevoia firească a populaţiei de a beneficia de servicii de agrement tot mai diversificate, pentru a le satisface într-un mod cât mai complex dorinţele şi aspiraţiile.În categoria serviciilor de agrement, un loc tot mai important îl ocupă cele sportive, în strânsă concordanţă cu conştientizarea pe scară largă a rolului pozitiv pe care îl au mişcarea şi sportul în dezoltarea armonioasă a individului. În ţările dezvoltate (din toate punctele de vedere) există un adevărat cult în această privinţă în rândul maselor largi ale populaţiei, iar activităţi ca jogging-ul, cross-urile populare (alergări cu participare largă), mersul pe bicicletă, înotul se constituie în adevărate fenomene de masă.
În ţara noastră, aceste activităţi nu au luat o asemenea amploare, deşi este în general recunoscută importanţa pe care o are sportul în asigurarea stării de sănătate a populaţiei. A început şi în România să se practice jogging-ul (alergarea de dimineaţă sau de seară), se merge cu bicicleta, se practică diferite sporturi. Între acestea din urmă, un loc special îl ocupă fotbalul, ai cărui practicanţi depăşesc probabil ca număr amatorii tuturor celorlalte sporturi care se pot practica în mod organizat. Pe locurile următoare se situează basketul, care câştigă tot mai mulţi adepţi şi tenisul.
În ceea ce priveşte baza tehnico-materială la nivel naţional, situaţia s-a deteriorat pe măsura trecerii timpului, în condiţiile în care proprietarii acestor baze (aflate în marea lor majoritate în proprietatea statului, reprezentat fie prin Direcţiile Judeţene pentru Tineret şi Sport, fie prin primării) nu au beneficiat de fonduri pentru menţinerea şi, cu atât mai puţin, pentru modernizarea acestora.
Clienţii
Clienţii sunt în majoritate tineri până în 35 de ani, dar există şi numeroase persoane de vârsta a doua sau chiar a treia care apelează la asemenea servicii,
ponderea acestora din urmă crescând semnificativ în orele de după-amiază şi seară, odată cu încheierea programului de lucru. De altfel în această din urmă parte a zilei cererea înregistrează punctul culminant, iar de multe ori proprietarii acestor baza practică tarife diferenţiate, cu cele mai mari valori în acest interval orar.
Concurenţa
Momentan, concurenţa este încă slabă, deoarece afacerea necesită o investiţie considerabilă, iar beneficiile pe termen scurt nu sunt la fel de mari ca în cazul altor activităţi. Totuşi, există anumite baze unde se pot practica activităţi sportive în mod organizat.
Este vorba în special de o concurenţă indirectă, formată din complexurile aparţinând cluburilor sportive, care pun la dispoziţia doritorilor unele dintre facilităţile lor – contra cost – de şcoli şi facultăţi, care de asemenea beneficiază de terenuri de sport pentru elevi/studenţi, dar care pot dispune (în mod neoficial) şi alte persoane.
Există, după cum s-a mai menţionat, şi o serie de baze sportive care se află în administrarea Direcţiilor Judeţene pentru Tineret şi Sport.
Promovarea
Fiind o afacere care se adresează unui segment important de populaţie, publicitatea trebuie să fie cât mai amplă, desigur în limita bugetului alocat acestei activităţi. Se pot folosi diverse canale de promovare, printre care radioul, presa scrisă, publicitatea stradală (recomandabil cu precădere în locurile frecventate de tineri).
Costurile de început
Costurile pornirii acestei afaceri sunt ridicate, în primul rând datorită cheltuielilor mari pe care le presupune construirea bazei şi dotarea terenurilor de sport în funcţie de specificul fiecăruia.
În cele ce urmează vor fi enumerate câteva costuri orientative ale instalaţiilor şi echipamentelor care ar trebui achiziţionate, în funcţie de sporturile care urmează a fi practicate.
Pentru fotbal: porţi (între 300 şi 1300 EURO) sau mini-porţi (între 100 şi 200 EURO), mingi (între 10 şi 35 EURO). Pentru basket: instalaţie fixă cu panou (între 150 şi 1700 EURO) sau instalaţie mobilă (120-900 EURO), panou simplu cu coş (50-220 EURO), mingi simple sau oficiale (10-80 EURO).
Pentru tenis: maşini de aruncat mingi – diverse modele (200, 500, până la 2000 EURO), fileu (200 EURO), rachete pentru amatori (20-70 EURO) sau profesionale (80-300 EURO).
Pentru tenis de masă: masă de joc –poate fi pentru interior sau pentru exterior- (între 300 şi 1000 EURO), fileu (40-70 EURO), set palete (20-30 EURO), set mingi (3-6 EURO).
Evident, mai sunt şi alte sporturi care pot fi practicate în mod organizat în cadrul unei baze sportive, dar în rândurile de mai sus s-au listat numai cele mai populare dintre acestea.
Preţurile de sus sunt orientative şi sunt în marea lor majoritate proprii unor produse de înaltă calitate. În funcţie de strategie şi de posibilităţi, se poate alege varianta achiziţionării unor instalaţii şi materiale sportive mai ieftine ori la mâna a doua.
Pregătire şi calificare
Ponderea personalului specializat este în cazul acestei activităţi mult mai mică decât în alte cazuri.
Necesitatea angajării unui personal de specialitate ar apărea în cazul (foarte posibil de altfel) în care se organizează în cadrul bazei cursuri de iniţiere şi perfecţionare în anumite sporturi. În acest caz, principalii beneficiari ar fi copiii, iar cei care ar urma să se ocupe de pregătirea lor ar trebui să fie profesori şi antrenori de sport, cu diverse specializări.
Cadrul legal
Trebuie prevăzute spaţii suficient de largi destinate amenajării de vestiare şi grupuri sanitare. De asemenea complexul trebuie să beneficieze de un punct de prim ajutor, astfel de activităţi fizice putând genera accidente, de la cele simple până la cele extrem de grave.
31 ian. 2010
Oportunitati de afaceri - Realizare de programe pentru calculator (soft)

Domeniul IT este în plină expansiune pe piaţa românească, iar în cadrul acesteia cea mai mare pondere o înregistrează firmele de soft. La sfârşitului anului 2001, în România funcţionau aproximativ 5.600 de societăţi în domeniul IT (dintre care aproape 40% în Bucureşti şi încă 20% în patru mari oraşe: Cluj Napoca, Braşov, Timişoara şi Iaşi).
În ultimii ani, produsele soft cu licenţă “Made in Romania” au început să fie extrem de căutate pe piaţa S.U.A. şi pe cea a Uniunii Europene, exporturile unor astfel de servicii crescând vertiginos de la un an la altul (ritm de creştere de 75% pe an).
Cele mai importante servicii în acest domeniu vizează: consultanţă, proiectare, implementare, service, mentenanţă, outsourcing –realizarea de aplicaţii soft la comandă- destinate în principal pieţei externe.
Clienţii
Clienţii pot fi mase largi de populaţie sau firme din diverse domenii - în cazul în care se produc programe, care se comercializează în nume propriu - fie un singur client sau companie, dacă se merge pe varianta realizării de proiecte la comandă. Opţiunea pentru una sau alte dintre variante trebuie să se bazeze pe analiza unui ansamblu de factori, printre care: tipul de produs, concurenţa, tehnologia necesară, canalele de distribuţie şi logistica disponibilă, resursele existente, personalul implicat şi multe altele.
Concurenţa
Piaţa producătorilor de programe pentru calculator începe cu marile firme (unele având cifre de afaceri anuale de ordinul a milioane de dolari), continuă cu o serie de întreprinderi mijlocii şi ajunge la acele întreprinderi mici sau persoane fizice care realizează în general soft la comandă pentru anumiţi clienţi.
Aceştia din urmă lucrează de multe ori fără acte, contribuind la menţinerea la cote înalte a “pirateriei
software”, pe care autorităţile încearcă de multă vreme să o diminueze. Mai mult, aceşti producători generează o concurenţă neloială, datorită faptului că neînregistrarea activităţii în scuteşte de plata taxelor, impozitelor etc, ceea ce le reduce cu mult costurile de producţie şi implicit preţul de vânzare practicat.
Astfel, numeroşi cumpărători se îndreaptă către aceştia datorită avantajelor de ordin financiar, fără a acorda o importanţă deosebită celorlalte aspecte legate de calitatea produsului, siguranţă, garanţie, service etc.
Promovarea
În etapa iniţială, trebuie elaborată o strategie de marketing care să prevadă o politică de promovare agresivă, adresată tuturor acelor firme susceptibile de a deveni clienţi şi de a achiziţiona programele realizate.
Fiind vorba de un “jucător” nou pe piaţă şi ca atare necunoscut, se recomandă ca accentul să fie pus pe avantajele comparative ale noului produs în raport cu cele similare sau asemănătoare existente la momentul respectiv. Baze de date cu potenţiali clienţi pot fi acele publicaţii care listează firme, organizaţii, instituţii pe domenii de activitate (gen Pagini Aurii), Camerele de Comerţ şi Industrie, diverşi parteneri de afaceri existenţi. Urmează contactarea acestora şi prezentarea ofertei într-o formă cât mai profesională.
De asemenea se poate recurge şi la anunţuri în presă, relativ ieftine şi care pot genera rezultate deosebite, în condiţiile în care sunt direcţionate către segmentul-ţintă.
În cazul în care programele realizate sunt adresate preponderent persoanelor fizice şi sunt distribuite direct acestora, promovarea trebuie să aibă o adresabilitate cât mai largă şi un mesaj cât mai clar pentru a convinge diverse categorii de potenţiali cumpărători.
Pe măsura trecerii timpului, a măririi volumului activităţii şi/sau a diversificării ofertei, se poate trece la o politică de promovare mai complexă, adaptată nevoilor specifice ale firmei la momentul respectiv.
Costurile de început
Cheltuielile necesare demarării unei asemenea afaceri sunt reduse, ceea ce determină mulţi tineri să pornească în acest domeniu.
Practic, acestea se rezumă la costurile de înfiinţare a societăţii (circa 300 € pentru un SRL, mult mai reduse pentru persoane fizice sau asociaţii familiale), asigurarea unei locaţii în rarele situaţii în care sediul nu se suprapune cu domiciliul, asigurarea echipamentelor, perifericelor, programelor necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Pregătire şi calificare
Faţă de alte domenii, unde nu sunt întotdeauna necesari cei mai buni specialişti, în ceea ce priveşte producţia de soft, componenta umană este esenţială.
De aceea un bun programator este plătit foarte bine, apreciindu-se că în acest domeniu salariile personalului (împreună cu taxele aferente) se apropie de 90% din totalul cheltuielilor de functionare ale firmei.
Cadrul legal
În ceea ce priveşte forma de organizare, realizarea de programe (softuri) pentru calculator poate fi practicată fie de către societăţi comerciale, fie de către persoane fizice individuale sau asociaţii familiale.
Există mai multe acte normative care guvernează această activitate:
Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) nr. 5 din 2000, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind administrarea Registrului
Programelor pentru Calculator (RPC). Prin această decizie, persoanele sau firmele care realizează programe pentru calculator sunt obligate să se înscrie în RPC şi să furnizeze către ORDA diverse documente, pentru fiecare program produs. Ulterior,
ORDA eliberează un certificat de înscriere în RPC pentru activitatea de producere de programe de calculator.
Legea nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Există în Lege un capitol (cap.9) care se referă exclusiv la programe de calculator şi în mod special la protecţia drepturilor de autor în acest domeniu.
Ordonanţa Guvernului nr. 124 din 2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor de calculator, modificată prin Legea nr. 213 din 2002.
Hotărârea Guvernului nr. 910 din 2001 privind diferenţierea tarifelor percepute pentru înscrierea în Registrul Naţional al Fonogramelor şi în Registrul Programelor pentru Calculator.
Ordinul nr. 132/76/352 din 2002 privind încadrarea în activitatea de de creaţie de programe de calculator, potrivit căruia angajaţii agenţilor economici al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe venit, în condiţiile realizării anumitor rezultate.
Clasificatorul CAEN prevede încadrarea acestei activităţi în clasa 7221 – Editare de programe.
Detalii ale afacerii si documentatia completa in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!
Etichete:
afacere,
afaceri,
oportunitati,
plan de afaceri,
programe calcutor,
soft
27 ian. 2010
Oporetunitati de afaceri - Transport interurban de persoane

Dintotdeauna transportul a fost o necesitate umană de bază şi o sursă importantă de câştig pentru cei care s-au ocupat de organizarea acestei activităţi. În România, transportul de persoane între localităţi se poate face pe cale feroviară sau rutieră (exceptând distanţele lungi care pot fi străbătute pe calea aerului, dar în cele ce urmează nu ne vom referi la acestea, şi nici la drumurile parcurse cu ajutorul autoturismelor proprietate personală).
Diferenţierea pe care oamenii o fac între aceste modalităţi de călătorie are la bază criterii cum ar fi: rapiditatea, confortul, siguranţa, serviciile asigurate pe parcursul călătoriei şi, nu în ultimul rând, preţul pe care trebuie să-l plătească.
Mai ales în contextul economiei actuale, în care mobilitatea forţei de muncă (atât între diferite ramuri de activitate, cât şi în plan geografic) înregistrează creşteri semnificative, transportul interurban de persoane capătă o importanţă deosebită.
Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul 2001 numărul de pasageri care au apelat la transporturile rutiere interurbane şi internaţionale a fost de peste 200 milioane, dar tendinţa faţă de anul precedent este una descendentă. S-au utilizat peste 3000 de autobuze şi microbuze.
Clienţii
Clientela se împarte în două mari categorii: persoane care fac naveta zilnic, săptămânal sau la diferite intervale de timp (aceştia au cea mai mare pondere) şi turiştii.
În general ei se înscriu în grupa celor cu venituri medii şi mici, deoarece persoanele cu posibilităţi financiare superioare preferă să călătorească cu avionul, cu trenul de mare viteză (Intercity) sau cu maşina personală.
Pentru ca clienţii să poată beneficia de cele mai bune condiţii, trebuie să se aibă în vedere construirea unei (mini) autogări, care să beneficieze de spaţii de aşteptare suficiente şi confortabile.
Concurenţa
În prezent pe piaţa transporturilor interurbane de persoane operează aproape 2000 de firme, dintre
care peste 500 realizează şi transporturi în afara graniţelor ţării.
Pe lângă acestea, trebuie avută în vedere, după cum am mai precizat, concurenţa pe care o constituie transportul feroviar. Totuşi, în ultimul timp, multe persoane au început să se orienteze către transportul rutier, mai ales datorită raportului bun între calitatea serviciilor şi preţul care trebuie plătit.
Promovarea
Aceasta poate consta în anunţuri în presa scrisă sau la posturile de radio, dar şi în afişe lipite în gări sau autogări, spre exemplu, unde mesajul poate ajunge direct la clienţi. Promovarea trebuie îndreptată strict către acele categorii de persoane care s-ar putea constitui în viitori clienţi şi nu adresată publicului larg.
Costurile de început
Cu siguranţă, cea mai importantă componentă a costurilor în perioada iniţială o reprezintă achiziţionarea mijloacelor de transport.
Acestea pot fi cumpărate de noi sau second-hand.
După posibilităţi, se poate opta pentru o activitate restrânsă (transportul între două localităţi învecinate, transportul unor grupuri mici de elevi la/de la şcoală etc.) care presupune o investiţie, dar şi venituri mai mici în faza incipientă, sau pentru o activitate amplă (rute de transport variate – inclusiv internaţionale -, autocare de mare capacitate, condiţii deosebite), ceea ce înseamnă un efort investiţional deosebit, dar şi perspectiva unor încasări şi, implicit, a unor beneficii considerabile.
Un microbuz de 8+1 locuri, fabricaţie 1985, costă între 4000 si 5000 EURO, iar unul de 15+1 locuri, mai nou (1999) poate depăşi 20.000 sau chiar 30.000 EURO.
Autocarele sunt şi mai scumpe. Dacă ne referim la cele produse, de exemplu, între 1993 şi 1996, preturile acestora variază între 50.000 şi 80.000 EURO (cele de 49+1+1 locuri) şi cresc proporţional în cazul celor supraetajate (79+1+1 locuri). E adevărat că se pot găsi şi autocare de 50 locuri la preţuri sub 10.000 EURO, dar acestea au 15-20 ani vechime şi un grad de uzură corespunzător.
Preţurile pentru maşinile noi sunt mult mai mari, ceea ce face foarte dificilă construirea unui (mini)parc auto din maşini noi.
Pregătire şi calificare
Pentru a putea desfăşura activităţi de transport rutier public, operatorii trebuie să posede o licenţă, care se acordă în funcţie de îndeplinirea unor criterii ce vizează onorabilitatea, competenţa profesională, capacitatea financiară şi baza tehnico-materială.
Detalii, datele si planul complet al afacerii gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!
6 ian. 2010
Cum sa profiti de avantajele tale

Creeaza un concept care sa asigure un avantaj competitiv net produsului tau - prin imagine si cuvinte. Avantajele pot fi practice: fac mai multe, pe bani mai putini si au un efect mai rapid ca cele ale ofertelor concurentilor.
Avantajul poate fi de natura emotionala: te face sa te simti mai bogat decat orice masina sau ceas pe care il cumperi, fie si Rolls Royce sau Rolex. Sau ca si o pereche de Nike. Avantajele vorbesc de la sine, sunt evidente. Ii impartasesc clientului personalitatea marcii. Acestea fiind spuse, trebuie tinut cont de faptul ca toate avantajele au legatura directa cu calitatea reala a produselor.
Rational sau emotional, avantajul trebuie sa reprezinte o calitate pe care nu o au si competitorii tai. Si, mai ales, trebuie sa fie importanta pentru cumparator.
Daca produsul tau are un avantaj competitiv real, vorbeste-le oamenilor despre el, cat mai clar posibil. Daca e de natura emotionala, ca si Nike sau Rolex, fii explicit in caracterizarea marcii.
Daca preferi sa te axezi pe avantajul practic, nu te sfii! Spune-l de la inceput. Trece-l in titlu. Creeaza imagini care sa il scoata in evidenta. Foloseste declaratii ale oamenilor sau alte dovezi pentru a le demonstra. Trebuie sa oferi garantii, daca poti. Poti fi intelept sau direct, numai sa transmiti clar avantajele - de exemplu:
Singurul ISP gratuit din Indonezia
Aceasta e ultima baterie de care va mai avea nevoie masina ta
Viagra e singura care lucreaza din greu pentru ca tu sa ai parte usor de o partida de dragoste
Multi clienti iti vor spune ca serviciul lor e mai avantajos decat al concurentilor, cu toate ca putini spun adevarul. Cel putin din punctul de vedere al consumatorului, iar cel care conteaza cel mai mult este chiar acesta.
Intrebarea pe care ar trebui sa o adresezi este “Cat de convingator este avantajul si care este procentajul pietei ?”
Probabil ca 10% dintre publicul tau tinta il va considera suficient de convingator pentru a-l incerca. Alti 70% s-ar putea sa il cumpere imediat, dar in timp pot fi convinsi de altii sa renunte, iar 20% nu-l vor considera un avantaj.
Avand in vedere aceasta situatie, strategia ta ar putea fi aceea de a enumera pur si simplu avantajele in cadrul unei campanii de promovare. Dupa sase luni sau un an, va trebui sa te concentrezi asupra unor dovezi noi, poate declaratii care sa-i poate convinge pe cei suspiciosi.
Daca avantajul este suficient de puternic incat sa ai succes si in alte domenii, fii atent si alege-le doar pe cele profitabile. Daca nu, scuteste-ti clientii de risipa de bani.
Nu crea conceptii despre avantaje. E ambiguu si irelevant pentru publicul tinta:
Un software care poate gandi
O banca profesionista
Taietei mai gutosi
Consumatorii se vor intreba: “ Arata-mi!”, “Si ce daca!” sau „Cine zice asta?”, iar tu va trebui sa ii convingi.
10 dec. 2009
Ce trebuie sa stii cand pornesti o afacere?
Atunci când ai o idee de afacere si dupa ce ai evaluat-o si esti convins ca vei avea succes nu ramâne decât sa o pui în practica.Înainte de a porni la drum, o conditie necesara este sa cunosti legislatia în vigoare care reglementeaza activitatea domeniului unde vrei sa functionezi.
Cele mai importante pot fi gasite la adresele:
http://www.mimmc.ro/imm/legislatie
http://www.onrc.ro/romana/legislatie.php
Resurse legislative pentru infiintarea firmei, necesare pentru inregistrare si autorizare:
- Codul CAEN – Ordinul nr. 337/20.04.2007 ultima actualizare a activitatilor din economia nationala conform CAEN rev. 2, util pentru alegerea activitatilor pe care le va desfasura comerciantul persoana fizica sau juridica;
- Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare - este baza functionarii legale a unei societati comerciale;
- Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile si completarile ulterioare - utila pentru alegerea firmei/emblemei comerciantului persoana fizica sau
juridica si pentru efectuarea procedurilor de inregistrare la Registrul Comertului.
-Norme metodologice nr. 608/15.04.1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei;
- H.G. nr. 166/2003 privind acordarea unor facilitati fiscale studentilor care doresc sa înfiinteze o afacere proprie;
- Legea nr. 346/14.07.2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii;
- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în executarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, Titlul V - Cartea I, privind G.I.E. (grupurile de interes economic), cu modificarile si completarile ulterioare;
- HG nr. 616/2001 privind aprobarea taxelor percepute pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecatorului delegat la înregistrarea comerciantilor si a actului constitutiv, vizat de judecatorul delegat;
Resurse legislative necesare ulterior infiintarii firmei, pentru modificarea actelor constitutive si pentru desfasurarea legala a propriei afaceri:
- Codul comercial;
- OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata;
- Codul de procedura civila, Cap. XIV “Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala“
- Lege nr. 99 din 26/05/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice;
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ;
- Legea nr. 469/09.07.2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei
contractuale;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;
De asemenea, este foarte important sa cunosti aspecte legate de legislatia fiscala în vigoare.
Prima lege ca importanta este Legea nr. 31/16 noiembrie 1990 privind societatile comerciale, unde vei putea cunoaste aspecte importante privind organizarea firmei pe care vrei sa o înfiintezi.
Alta lege cu importanta în organizarea unei firme este: Legea nr. 133/ 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.
Dupa ce vei alege forma de organizare a firmei, va trebui sa stii ce impozite trebuie sa platesti. În acest sens va trebui sa consulti si alte reglementari care se regasesc in Codul Fiscal:
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14307/Codul/Fiscal/al/Romaniei/-/-/actualizat/la/01.01.2009.html.
Pe lânga aceste impozite precizate în aceste reglementari se pot adauga si o serie de alte taxe si impozite locale, care sunt stabilite în functie de necesitatile locale.
Nimeni nu e mai presus de lege!
Cele mai importante pot fi gasite la adresele:
http://www.mimmc.ro/imm/legislatie
http://www.onrc.ro/romana/legislatie.php
Resurse legislative pentru infiintarea firmei, necesare pentru inregistrare si autorizare:
- Codul CAEN – Ordinul nr. 337/20.04.2007 ultima actualizare a activitatilor din economia nationala conform CAEN rev. 2, util pentru alegerea activitatilor pe care le va desfasura comerciantul persoana fizica sau juridica;
- Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare - este baza functionarii legale a unei societati comerciale;
- Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile si completarile ulterioare - utila pentru alegerea firmei/emblemei comerciantului persoana fizica sau
juridica si pentru efectuarea procedurilor de inregistrare la Registrul Comertului.
-Norme metodologice nr. 608/15.04.1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei;
- H.G. nr. 166/2003 privind acordarea unor facilitati fiscale studentilor care doresc sa înfiinteze o afacere proprie;
- Legea nr. 346/14.07.2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii;
- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în executarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, Titlul V - Cartea I, privind G.I.E. (grupurile de interes economic), cu modificarile si completarile ulterioare;
- HG nr. 616/2001 privind aprobarea taxelor percepute pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecatorului delegat la înregistrarea comerciantilor si a actului constitutiv, vizat de judecatorul delegat;
Resurse legislative necesare ulterior infiintarii firmei, pentru modificarea actelor constitutive si pentru desfasurarea legala a propriei afaceri:
- Codul comercial;
- OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata;
- Codul de procedura civila, Cap. XIV “Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala“
- Lege nr. 99 din 26/05/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice;
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ;
- Legea nr. 469/09.07.2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei
contractuale;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;
De asemenea, este foarte important sa cunosti aspecte legate de legislatia fiscala în vigoare.
Prima lege ca importanta este Legea nr. 31/16 noiembrie 1990 privind societatile comerciale, unde vei putea cunoaste aspecte importante privind organizarea firmei pe care vrei sa o înfiintezi.
Alta lege cu importanta în organizarea unei firme este: Legea nr. 133/ 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.
Dupa ce vei alege forma de organizare a firmei, va trebui sa stii ce impozite trebuie sa platesti. În acest sens va trebui sa consulti si alte reglementari care se regasesc in Codul Fiscal:
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14307/Codul/Fiscal/al/Romaniei/-/-/actualizat/la/01.01.2009.html.
Pe lânga aceste impozite precizate în aceste reglementari se pot adauga si o serie de alte taxe si impozite locale, care sunt stabilite în functie de necesitatile locale.
Nimeni nu e mai presus de lege!
