Afacere - Laborator de patiserie

Piaţa
Piaţa produselor de patiserie înregistrează o creştere constantă, atât cantitativ cât şi valoric. Această afacere este considerată una dintre cele mai puţin costisitoare ramuri din sectorul alimentaţiei, beneficiind în acelaşi timp de o cerere în progres, determinată în primul rând de faptul că produsele oferite sunt ieftine şi deci accesibile tuturor categoriilor de consumatori.
Cererea înregistrează o uşoară sezonalitate, în sensul creşterii sale în sezonul rece.
Oferta înregistrează o certă diversificare, fie datorită însuşirii de către producători a unor propuneri venite din partea clienţilor, fie datorită unor iniţiative ale acestora din urmă.
Din punct de vedere al producătorilor, se poate observa în ultimul timp preocuparea permanentă pentru calitate şi igienă, care a condus la importante schimbări în structura liniilor de patiesrie. Unele dintre acestea sunt complet noi, altele s-au modificat permanent de-a lungul timpului. Procentul celor care operează cu utilaje vechi şi uzate moral este în scadere, dar încă mai există.

Clienţii
Când vorbim despre clientela unităţilor de acest tip, probabil cea mai importantă componentă este cea geografică. În marile oraşe, în fiecare zonă (cartier) există asemenea patiserii, dar rareori ele dobândesc un renume în afara perimetrului respectiv. Aşadar “lupta” se dă în principal pentru segmentul de clienţi care îşi au domiciliul ori locul de muncă/şcoală în zona respectivă sau care pur şi simplu circulă prin zonă în mod frecvent.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă câştigarea încrederii consumatorilor, care pot avea păreri nu tocmai favorabile despre condiţiile de producţie din aceste unităţi, după ce în ultimii ani au fost descoperite o serie întreagă de nereguli şi încălcări ale unor norme igienice de bază, amplu prezentate în mass-media.

Concurenţa
După cum deja am precizat, laboratoarele de patiserie sunt repartizate relativ uniform în teritoriu. Din moment ce amplasarea geografică are o importanţă
determinantă, pentru a câştiga clienţii unor firme concurente din alte zone trebuie atinsă o calitate a produselor care să justifice distanţa mai mare care ar trebui parcursă pentru cumpărarea lor. Altfel, concurenţa se limitează la firmele localizate în imediata vecinătate, vizând un segment de consumatori relativ constant.
Preţurile sunt identice sau oricum foarte asemănătoare. Produsele mai ieftine decât media sunt în general percepute ca fiind de o calitate îndoielnică şi implicit evitate.

Promovarea
Pentru o asemenea afacere, o campanie promoţională de anvergură, prin intermediul mijloacelor media cele mai apreciate (TV, ziare, radio) nu se justifică. Se poate apela la afişe, pliante, fluturaşi, lipite sau distribuite în locurile aglomerate, din apropierea punctului de vânzare.

Costurile de început
Costurile de început ar presupune, pe lângă autorizaţii şi cheltuieli ocazionate de cumpărarea/închirierea spaţiului, achiziţionarea echipamentelor necesare producţiei. Preţul unui cuptor electric de patiserie nou – cu anexe – se apropie de 10.000 EURO (deşi se poate opta, în funcţie de interes, pentru cel mai simplu model, cotat în jur de 1.500 EURO); un malaxor cu cuvă de 40 litri costă în jur de 3.500 EURO (deşi preţurile încep de la 1.000 EURO); echipamentele frigorifice şi cele de aer condiţionat ajung împreună la circa 2.500 EURO. De asemenea, mobilierul de lucru şi de expunere poate fi achiziţionat cu 1.500 EURO, iar lucrările de amenajări interioare pot costa 3.000 EURO. Mai sunt necesare şi alte mijloace de producţie, cum ar fi de exemplu: maşină pentru turat aluatul, mixer planetar sau dospitor, ale căror preţuri variază şi ele în funcţie de caracteristici tehnice, marcă sau vechime.
Prin urmare, achiziţionarea unei linii complete de patiserie şi a echipamentelor anexe poate costa mai puţin de 10.000 EURO, după cum la fel de bine poate depăşi 50.000 (dacă se optează pentru echipamente moderne, noi).

În varianta cumpărării unor mijloace de producţie mai ieftine, de la producători mai puţin cunoscuţi, sau chiar “second-hand”, trebuie ţinut cont de influenţa negativă asupra calităţii.

Pregătire şi calificare
Este preferabil ca personalul care lucrează în bucătărie să aibă o calificare şi o oarecare experienţă în domeniu. Este necesar ca cel puţin una dintre persoanele implicate în proces să fi absolvit o instituţie /un curs de ştiinţa alimentaţiei.
Există numeroase cursuri de cofetar–patiser, organizate de diverse instituţii, care oferă la final, de obicei pe baza unui examen, certificate de calificare recunoascute la nivel naţional. În funcţie de ritmul de desfăşurare şi de volumul de informaţii oferit, aceste cursuri durează între 3 şi 9 luni şi costă între 100 şi 300 EURO.

Cadrul legal
Pentru deshiderea unui laborator de patiserie sunt necesare o serie de autorizaţii, dintre care foarte importante sunt normele sanitare de calitate şi conformitate a produsului.
Desfăşurarea tuturor activităţilor trebuie să se desfăşoare cu aprobarea Ordinelor Ministerului Sănătăţii nr. 975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente) şi nr. 976/16.12.1998 (privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor).
Pentru amplasarea, construcţia şi amenajarea spaţiilor trebuie obţinut avizul sanitar al direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a Municipiului Bucuresti, al agenţiilor de protecţie a mediului şi a direcţiei de urbanism şi amenajarea teritoriului din Bucureşti sau din judeţe, după caz.
Datele prezentate sunt informative detalii exacte ale afacerii si a planului de afaceri gasti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de afaceri - Agentie Imobiliara

În oraşele mari, piaţa imobiliară este extrem de bine reprezentată, deşi este una tânără, începuturile sale datând din 1994 -1995.
În prezent, pe piaţă se regăsesc două categorii principale de operatori:
firme de renume, cunoscute (un număr relativ redus) – reprezentând fie sucursale ale unor companii străine, fie locale - cu cifre de afaceri anuale de sute de mii de dolari, care acoperă un segment semnificativ de clienţi (în special din mediul de afaceri – companii multinaţionale);
firme/agenţii de dimseniuni medii şi mici (un număr extrem de mare), care îşi dispută cota de piaţă rămasă – în special orientate către o piaţă de “cartier”.
De curând s-a introdus taxa pe valoarea adaugată pentru construcţiile noi, măsură care a dus la o oarecare confuzie pe piaţa imobiliară.

Clienţii
În funcţie de dimensiuni şi reputaţie, agenţiile imobiliare se adresează unor segmente diferite de clienţi:
- Cele mari îşi împart o piaţă în care principalii clienţi sunt: firmele multinaţionale, băncile sau persoanele fizice cu venituri foarte mari. Această piaţă este în creştere începând din anul 2000, datorită creşterii investiţiilor în economie.
- Cele medii şi mici luptă pentru o cotă cât mai bună în cadrul segmentului de piaţă reprezentat de firmele mici şi mijlocii şi de persoanele fizice. Această piaţă are o evoluţie oscilantă, în funcţie de zone, iar previziunile pentru viitor prevăd o tendinţă ascendentă a cererii, mai ales în contextul dezvoltării lanţurilor de supermarketuri, mall-uri şi hypermarketuri, care atrag după sine o frenezie deosebită a pieţei imobiliare.

Concurenţa
O agenţie imobiliară nou-înfiinţată nu are posibilitatea de a concura cu marile forţe în domeniu, pe proiecte de mare anvergură. De aceea competitorii vor fi firmele mici, vizând segmentul de clienţi descris mai sus.
Pentru a avea succes într-o afacere nouă pe această piaţă, trebuie luate în considerare aspecte legate de diversificarea ofertei faţă de concurenţă – tocmai de aceea, firmele de dimensiuni relativ mici au început să ofere produse integrate (de la tranzacţia imobiliară propriu-zisă până la asistenţa necesară la perfectarea tuturor documentelor aferente unei
tranzacţii). Cu cât o firmă de dimensiune mică este capabilă să ofere asistenţă în toate etapele derulării unei tranzacţii (Administraţie Financiară, Cadastru, Notariat etc.), cu atât şansele acesteia de a câştiga teren în faţa concurenţei cresc.
Marile companii în domeniul imobiliar oferă, pe lângă aceste facilităţi, numeroase alte servicii, dintre care putem enumera: studii de fezabilitate, măsurători topo, expertize tehnice, consultanţă imobiliară, realizarea de construcţii şi amenajări interioare.

Promovarea
Promovarea serviciilor imobiliare constă în principal în anunţuri inserate în ziarele centrale/locale, în reviste sau în broşurile adresate oamenilor de afaceri (de genul celor distribuite gratuit în aeroporturi sau hoteluri), alte apariţii în presa scrisă.

De multe ori însă, în România “publicitatea” în sfera intermedierilor imobiliare – în special în cazul agenţiilor relativ mici – se rezumă la “fluturaşii” răspândiţi în cutiile poştale, pe stâlpi sau pe panourile publicitare. O astfel de promovare are avantajul că este foarte ieftină, dar pe de altă parte are un efect restrâns şi de multe ori creează o anumită reticenţă în rândul multora dintre “destinatari”.

Costurile de început
Costurile de start pentru o afacere imobiliară sunt extrem de reduse.
Activitatea poate fi desfăşurată de acasă, cumpărarea sau închirierea unui spaţiu pentru a fi folosit drept sediu fiind opţională.
Costurile se rezumă practic la realizarea materialelor promoţionale specifice procesului intermedierii imobiliare - foarte ieftine în prima fază – şi la achiziţionarea echipamentelor de birou necesare (telefon, fax, computer, imprimantă, copiator).
Se estimează că, pentru a începe o asemenea afacere, ar fi suficientă o sumă de aproximativ 2000 – 3000 EURO, incluzând aici costurile de înfiinţare a societăţii.

Pregătire şi calificare
Desfăşurarea activităţii profesionale de intermediere imobiliară, respectiv obţinerea calităţii de agent imobiliar, se poate realiza în două situaţii:

Dacă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Guvern (anul 2000) îşi desfăşura activitatea în domeniul intermedierilor imobiliare, face dovada acestui lucru, depune cerere de înscriere în Registrul Agenţilor Imobiliari, respectiv în UNAI (Uniunea Naţională a Agenţilor Imobiliari), şi trebuie îndeplinite condiţiile impuse de Ordonanţa de Guvern cât şi promovarea examenului de atestare în maximum un an;
Dacă dobândeşte calitatea de agent imobiliar în urma unor cursuri şi după promovarea examenului de atestare profesională, în situaţia în care la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Guvern nu îşi desfăşura activitatea în domeniul afacerilor imobiliare sau nu poate face această dovadă, sau nu depune cerere de înscriere în termen de trei luni de la data de 26.02.2000.

Cursuri pentru agenţi sunt organizate şi de unele agenţii imobiliare importante, sau de agenţii specializate în formare profesională, eventual împreună cu autorităţile locale, şi vizează aspecte cum sunt arhitectura, urbanism, tehnici de vânzare etc. La încheierea acestor cursuri se acordă diverse diplome sau certificate.
Există şi unele facultăţi (chiar în cadrul Academiei de Studii Economice) în care se organizează cursuri de agenţi imobiliari, recunoscute de Ministerul Învăţământului.

Calităţile absolut obligatorii pe care trebuie să le aibă un agent imobiliar de succes sunt: cunoaşterea foarte bună a zonei pe care o acoperă, cunoaşterea psihologiei vânzătorului şi a cumpărătorului, puterea de convingere, perseverenţa, promptitudinea.